
De ce Don Quijote declara in final cartile de cavalerie ca fiind "anatema"? De ce moare el ca un crestin si nu ca un cavaler al Tristei Figuri? Si de ce pe patul de moarte si nu in lupta ca un erou, sau ucis de o piatra ca un martir? In viziunea lui Don Quijote, Sancho este omul neprihanit, omul "sarac cu duhu", nu prost (cazi s-a dovedit intelept ca Guvernator). Sancho are dreptate pentru ca el Traieste. Sancho nu e un om al ideilor, el nu face silogisme, stie doar cateva proverbe pe care le insira intr-una "fara rost". Sancho nu e nostalgic dupa un Paradis Pierdut, pentru ca el traieste in har. Nu e realist, pentru ca intr-un om ralist nu intra frica si nici spaima. E adevarat, ca dupa aceasta calatorie "initiatica" nu mai poate fi la fel ca inainte. Nu mai poate fi la fel din moment ce a Guvernat, din moment ce a inceput sa viseze Insule...Pentru acest fapt isi cere Don Quijote iertare, pentru acest fapt isi "arde povestea". Caci, a fi cavaler, se pare, e o problema de constiinta inainte de toate. Impacarea in fata mortii vine din faptul ca ti-ai "trait viata", ca ai "intrat in rost." In viata e o intelepciune ecleziastica: e bine ca omul sa manance si sa bea, si sa se bucure alaturi de nevasta lui de zilele desarte pe care i le-a dat Dumnezeu sub soare...Don Quijote moare in patul sau de la Mancha pentru ca adevaratul martir e cel care iubeste viata. Don Quijote moare ca un crestin si nu ca un cavaler umanist, pentru ca singurul Adevar e Viata, iar adevarul e in viata.