Mozart a scos muzica din Catedrale
pe campiile Alizee.
Neliniștite lui nu mai sunt transcendentale.
Nu trebuie sa îți faci griji,
decât dacă te va prinde cumva ploaia
în viile Domnului.
O cruce goala
într-un luminis de pădure.
Numai Mozart poate fi atât de împăcat
cu Cerul.
Te trezești din beție și ai o epifanie:
toate tragediile n-au fost decat niște vise.
Iar păcatele, niște scuze.
Cand am lăsat-o în gară. Am văzut-o pe geam. Plângea. Știam ca am sa ma întorc. Știam ca nu-mi pot lăsa inima pe acel peron .
Mi-a scris Alexandros. Prieten vechi. Datorita lui am trăit experiența departarii. Datorita lui mi-am dat seama ca am rădăcini. Ca sunt prea bătrân sa mai fiu plantat în alt sol, decât cel străbun.
În noaptea asta...
am să fumez cu tine.
Chiar dacă n-am mai fumat
niciodată.
Tragem adânc în piept
și ținem…
ținem în noi.
Și dacă mă înec,
să râzi de mine,
așa inocent,
așa nou în toate astea,
pune-mi țigara
între buze.
Spune-mi
că toate păcatele sunt doar scuze.
Și dacă ai sa mă duci în ispită
nu voi regreta.
Iar dacă-am să mor, să fie...
de mână cu tine.
Ce ni s-ar putea întâmpla?
[Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Lumea e fum,
doar fum, doar fum,
suntem două suflete
pe-același drum.
Buzele tale au gust
de strugutel și nicotină,
puțin dulci,
puțin obscene...
[Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Sărută-mă,
sărută-mă,
până nu mai știu
de ce mi-e frică.
Sărută-mă,
sărută-mă,
și lasă toată lumea
să piară-n fum
Ce ni s-ar putea întâmpla? [Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Tu râzi,
eu trag adânc în piept,
și pentru câteva secunde
uităm
cine respiră
pe cine.
Ce ni s-ar putea întâmpla? [Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt
doar niște scuze.
Lumea e fum,
doar fum, doar fum,
suntem două suflete
pe-același drum.
Buzele tale au gust
de balsam și nicotină,
puțin dulci,
puțin obscene...
Sărută-mă,
sărută-mă,
până nu mai știu
de ce mi-e frică.
Sărută-mă,
sărută-mă,
și lasă toată lumea
să se piardă-n fum.
Poate e păcat.
Poate e iubire.
Poate e ceva
fără denumire.
Poate ieri, poate
mâine,
Dar în noaptea asta,
rămâi cu mine.
Ce ni s-ar putea întâmpla?
[Doar]
Spune-mi
că toate păcatele sunt doar
niște scuze.
Lumea e fum,
doar fum, doar fum,
suntem două suflete
pe-același drum.
Buzele tale au gust
de balsam și nicotină,
puțin amare,
puțin obscene...
Sărută-mă,
sărută-mă,
sărută-mă…
până când toată lumea
se transformă în fum.
Ce ni s-ar putea întâmpla?
…nimic.
Sau poate,
totul...
Banii sunt energiile noastre stocate. Nimeni nu se considera bogat într-un oraș abandonat. Căci omul bogat nu caută bogăția. Caută ceea ce transcende. Adică vitalitatea. Exista însă o limita obiectiva. Pâinea~250kcl
Bani → energie → vitalitate → pâine. 🔁
Astăzi
cineva mi-a ghicit vârsta.Ce senzație...
să fiu
contemporan
cu mine.Cu oglinda aburită
din baie.Cu incisivii mei, iubito,
fără fațete.Cu primele fire albe
care vin
mereu
ca prima menstruație.Prima dată ignori semnele.
Apoi o rogi
să le smulgă din rădăcini,
dacă se poate.Nu, nu te contaminezi.
Anii nu se transmit
pe cale sexuală.Nu te transforma într-o gorilă
cu păr pe spate.Anii sunt ca o aluniță.
Te împiedici mereu de ea
când dai cu lama
prin zonele intime ale vieții.Curge puțin sânge,
dar o să-ți treacă...Cineva mi-a ghicit vârsta.
Ce senzație...
să fiu contemporan cu mine.Cu norii,
cu ploaia,
cu valurile,
cu Gigi Becali și
cu Billie Eilish,
cu telefonul fără buton.
Ține-mi scara,
iubito!Să mai schimb o țiglă
pe casă.Alintă-mă
cu masajele tale
erotice
și alifie chinezească,că uite, afară
miroase iar a ploaie...Of... anii noștri...
Ai naibii de romantici,
în foldere
cu fotografii mișcate,
cu parole,cu declarații de venit
și drumuri
la taxe și impozite,cu toamna mereu la Mare,
în rulote.Atât de frumoși sunt
anii noștri.Cineva mi-a ghicit azi
anii...Dar habar n-are
că nu sunt doar anii mei.Sunt și anii tăi,
iubire.
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
Cuvintele
rămân în cameră
mult după ce oamenii
Tac.. .
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
În întuneric
toate lucrurile
se întorc
la locul lor.
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
Ce-am spus
nu mai poate fi nespus.
Ce-am iubit
nu mai poate fi atins...
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
Acum
și vina
seamănă
cu tine,
iubire .
O noapte cu greieri
o noapte a conștiinței.
În întuneric
toate lucrurile
se întorc
la locul lor.
Supraomul a fost profețit de Nietzsche prin celebra moarte a lui Dumnezeu. Doar ca greșeala ratiunii lui a fost una de natură ontologică.
Supraomul va fi posibil numai prin apariția unui nou Zeu după chipul omului. Și acest dumnezeu, e chiar Frigiderul.
Bineînțeles, un frigider care îți va da tot ce îți imaginezi, ca metafora care închide cercul fenomenologic om-supraom-dumnezeu.
O, vreau sa joc, cum niciodată n-am jucat!
Asa m-am trezit azi, cu versurile lui Blaga recitate. Și starea asta de exaltare, de inaltare. Ce dimineață! Poate fiindcă aveam sa trec prin Lancrăm?
Cand își pune chiloțeii de Leopardă, atunci știu. Sânii ei pe sub apa, și parul, ca intr-o stație spațială, lipsiți de gravitație.
E bine când lipsești o săptămână, e mereu câte o chiuvetă, un furtun, o garnitura de fixat, de strâns sau de schimbat. Fantezii, numai ca pe bune.
OM-ul bun la toate, OM-ul complet, umanist, unilateral dezvoltat, holistic, armonios, erudit, universal.
Înot pe sub apa și dintr-o data îmi apare o pereche de sâni. Vad bine? Sau mi se pare? E chiar ea? Zeița mea?
Sunt spiritul ce totul neaga. Se prezintă Mefistofel lui Faust.
In traducerea lui Blaga, Cunoașterea Luciferica.
Cunoasterea asta pune totul îndoielii, adică metodei științifice.
Și rand pe rand, din învelișul lor de vraje, minunile sa le desfacem, drage.
Cel ce încearcă un corp viu sa înțeleagă, cata sa alunge din acesta duhul mai întâi. / în mână atunci el părțile le ține, /lipsește însă spiritul ce leagă.
Fenomenologia istoriei: amice, timpurile din trecut sunt pentru noi o carte ferecata cu peceti.
/Ce voi numiți a vremurilor duh/ e numai duhul dumneavoastră / in care vremurile se-oglindesc.
Am început un album nou într-un stil tech, experimental care se potrivește perfect pe unele poeme mai vechi sau mai noi.
Formulele iubirii inspirat din Poemele iubirii
Epilog :
Sub perne
S-a găsit
Un colț
de argint.
Din visele
celor plecați
ne-am ridicat
castele.
am lăsat
ferestrele
deschise să intre
marea
cu valurile ei
oarbe.
Pe mese
am așezat
farfurii albe
pentru cei
care
nu s-au născut.
sub pietre
am ascuns versete
spre stâncile
în care
ne-am iubit.
Spre seară
Soarele coborî
Sa se adape
ca o vaca sătulă.
Am rămas
în nisipuri
noi doi
și câteva coji
de portocale.
Dimineața
nimeni nu mai știa
de ce marea
avea gust
de sânge.
