 |
| The Small Dort about 1650-2, Aelbert Cuyp |
Vaca respira profund. Respira intr-un ritm etern. Se umfla burta si se lasa. Expira si insipra. Acesta senzatia, ca in Lume ma flu pe pantecul uniu animal primordial. Ceata. Ah...Dupa ploaie iesea aburul din burtile vacilor. Cred ca singuratatea asta de pe izlaz m-a facut sa vad altfel lucrurile (nu-i un avantaj). Imi dau seama acum, lucru uitat de mult, cate carti am citit pe la 10-12 ani. Cel mai mult imi placea sa dorm pe Frumoasa, o vaca batrana care obosea si se punea jos des. Era o prezenta pe care cu timpul am pierdut-o. In respiratie vaca e vesnicie, e acolo...e natura, nu stiu sa spun mai mult, mai bine, e un mister...Numai in acele picturile flamande il regaesesc.
Esti o vaca, iar
eu sunt boul tau alb si nevinovat care te-as fi pascut, si te-as fi rumegat. Culca-mi-te trandava pe coarne, fa-te jugul meu de carne, Stapana mea!
