Psalm

Doamne, ce bine ca m-ai uitat
Ca nu m-ai osândit cu Adevărul tău 

Iată, e dimineața, sunt conștient
Din creștet pana in picioare
De sănătatea mea de bou damnat
Trezit din ceata și din roua dimineții
Sa sug la țața tinereții laptele curat.

Sunt oameni pe care tu i-ai chemat
Sa-ti fie mesageri in vremuri grele
Pe mine m-ai uitat Și bine ai făcut
Ca sunt atât de pașnic și tăcut
Ca n-as dori cumva sa te trezesc.

Cand ai ascuns Adevarul tau adânc
Cum n-ai putut sa-l scoți din mine
Cu biciu-n mâna, cu boala și durere
Cu amenințări de moarte, nici atât!
Așa ca Doamne, mai sunt și alți bătrâni, uitați!

Ascunde-i tu, de patimi, de iubire și de moarte
Și lasă-ne pe noi sa pastem mielușeii
Ca va veni și ziua judecății
Când printre ei voi spune, nevinovat,
Doamne, eu de tine-am fost uitat!

Și totuși, dacă ai sa dai de mine
Din întâmplare in grădina cu bujori
Si pedepsind-mi îndrăzneala
Atunci in tine, Doamne,  mulți vor crede
Când pilda dureroasa voi fi dat.

Iartă-i, Doamne, ca nu știu ce fac
Ca piatra  ce-a plecat din deal
La vale in ziua Sfânta de Sabat
Se abatu din întâmplare
In turma mea de oi din sat.