Copilul lui Ibrahim

Cuvântul rostit. Mai port in mine, încă amintirea cuvântului magic din copilărie. Acel Hocus Pocus..

 Suntem ființe spirituale. Dar cei mai mulți confunda spiritualitatea cu moralitatea. A fi spiritual nu înseamnă a fi un cetățean responsabil, un om bun, a face bine. Vrei sa uiți de tine? Fa bine! Vrei sa  îndulcești umbrele, sa amorțește instinctele? Atunci lupta pentru dreptate socială. Dar dacă vrei sa te descoperi drumul e cumva înapoi, spre centru.

https://m.youtube.com/watch?v=nFh9MrLPPLg

 

Vremuri

Am vechiul obicei, când nu ma ia somnul, sa citesc bloguri. Unele încep și se sfârșea cu anul 2011, in plin boom sentimental. Cele mai multe,  din inerție ajung in anul 2014-2015. Și apoi subit intra int-un fel de amintire surda. Dar cel mai mult ma întreb in nelinistea mea, de ce se opresc, ca un ceas neîntors, cele din 2017-2018. 

Ce mister, ce tragedie, ce sfârșit se abate peste noi, peste visele noastre, de am încetat sa mai scriem? Am mai rămas, ca străjerii ce păzesc grădinile cu flori ale unei curtezane care, răpusă de o boala, n-a mai ieșit la fereastra de ani buni. 

Ca in Vama la sfârșit de Septembrie, cu obloanele trase, cu străzile pustii, dansez pe o melodie veche.