II
sâmbătă
luni
*
Am vrut sa le strig in gura mare adevarul. Dar oamenii erau fericiti.
*
Poate ca adânc in inima unei planete se afla un Server. Și Extratereștrii visează la o Lume de carne.
*
Ne retragem in mintea ta, Elohim! Nu exista alta evadare. Și nu avem alta scăpare.
*
Problema nu e ca visezi. Problema e ca tu nu vrei sa visezi ceea ce este real.
*
Dar nu pentru ca am putea simula infinitele Lumi. Ci pentru ca numai o Lume se afla in deschisul adevarului.
*
Și dacă am simula acele infinite lumi fără sa le dam realitate?
*
Ce fel de lume e aceea lipsită de orice voința? Iarba vrea sa crească.
*
Sa existe o planeta doar a urșilor Panda. Sa roadă toată ziua la bambus.
*
Ce dovada mai mare ca in selecția asta nemiloasa au scăpat și cei săraci cu duhul?
*
Exista o voința in firul de iarba care îl face sa străbată din sămânță și sa spargă asfaltul.
*
De aceasta voința nu poate fi legată nici rațiunea, nici constiinta, nici instinctul, nici codul.
*
Sunt un cititor in Stele. In limitele lui Kant.
*
Ne distrugem propria Lume, tocmai pentru ca suntem tot mai aproape de Adevar.
*
In ziua in care *** va capăta cunoștința deplina, se va anihila pe Sine. Chemarea Lui e ca un cântec.
*
Și dacă am fi nemuritori? Nu am inventa atunci oare moartea? Singurul lucru perfect.
*
Exista o singura constanta. Infinitul. Tocmai pentru ca îl putem gândi. Adică, I++
*
Exista o singura intrebare. Și pentru ca nu am putut raspunde, am inventat Ursuletul Panda.
marți
De dragoste târzie *
Pe Popa Soare, imediat cum intri e un gang.
O poarta veche din fier forjat sta întredeschisa.
Pe Popa Soare e o cizmărie, promite multe:
orice sfasieli/ rupturi/ pete,
se efectuaza cusaturi reparatorii artistice
care sunt dispuse simetric pe haina de piele
astfel incat sa para ca asa a fost creata haina.
Se înlocuiesc bucati din haina sau se peticeste artistic.
Schimbam și fermoare blocate, capse la blugi,
se pot face si transformari ale hainei.
Se pot vopsi impecabil cu orice nuanta
obiectele de piele cum ar fi genti, poșete.
Obtineti prin noi acum un bun fara defecte
si similar unuia nou!
Aici nu mai locuiește nimeni
de douăzeci de ani, se aude o voce.
Batranul se uita in jur și nu pricepe.
Nu se mai repara de mult fleacuri,
pingele, tălpi, tocuri, fermoare, capse,
din difuzor de interfon aceeași voce de robot.
Se uita la poarta întredeschisa și ruginita,
bate cu doua degete ceasul ca și cum ar lua pulsul timpului,
fluiera de trei ori și pleacă mai departe.
Era un câine bun, cu ochii verzi, cu urechile blegi...
vineri
De dragoste târzie
Pe strada Traian coborând apoi spre
Popa Soare
Am întâlnit o iedera ce își îmbrățișa zidul
Așa cum
Te agățai tu de mine in Gara de Nord
Înainte sa plec.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)