Sfântul Di Medici ...

si buna vestire in timp de pandemie. 

 

Siempre Sancho...

Don Quijote nu mai e un cavaler cum se zice.  E un om matur, un bătrân înțelept care a stat toată viața printre cărți. Însă pleacă in aventura spiritului alături de Sancho pentru ca viața trebuie mai întâi de toate trăită. Viața ca Performance. Căci nu exista nici bine, nici rău, ci doar experiența vieții, a morții, și ceea ce transcende, iubirea! 

Mozaiq

 O Civilizație se cunoaste 

după modul in care tratează Albinele

O barbarie se cunoaste 

După modul in care tratează bătrânii.

.. acel dus după o perioada de doliu, acea baie după o trauma, dupa o depresie lunga, acea curgere după o despărțire.. si ploaia care va veni sa ne spele de păcate. 

Adam

 de azi vei avea un nume pentru fiecare, pentru bunici și pentru unchi, numai pentru iubiri și pentru tăceri...

La mulți ani!

“Te bucuri mult de locuința din București, de Păpușică, ai o fata superba lângă tine care nu îți da stres și va înțelegeți ca niște îndrăgostiți de câțiva ani, faci din pasiune ce îți place, iubești albinele și parca trăiești cu ele acolo, fiecare vara este vie, terenul si Casa de la Munte. Mergi, te bucuri de munca in livada, de Orașul nostru natal frumos și de tot ce este nou in el, bazin de înot, natura, drumeții cu bicicleta, iarna astepti cu nerabdare primăvara cu mirosul ei de salcâm si apoi la mare cu rulota.  Contează mult sa trăim in prezent, nu conduși de fricile astea ale viitorului sau ale trecutului.“ Rahela 

Când uit, am o sora care sa îmi amintească de ce sunt mai mult decât fericit. 

*

Hotarul

Sunt mai aproape de Om decât de Leviatan. Mult prea diferențiat de șina spinării. Ma pot identifica pana la narcisism cu voința, puterea, obiectul, idea sau gandul. Numai intr-o iluzie totul este atât de real. Ca teama și anxietatea. Ca dimineața in care lătratul tine locul unei amintiri. 

Un guru îmi vinde pastile de adormit luciditatea (numai animalul trăiește in imediat). Un profet își trăiește nebunia din plin. Un politician ma amenință cu realitate. Și pastila amorțește suferinta, și profetul își strânge adepții in pustiu, și locul politicianului este luat de alta realitate. Și toți numesc asta dragoste. 

Eu stau și privesc pictura lui Velasquez, Isus răstignit. Învăț cum sa fiu Om privind la șarpele înălțat de Moise. Suspendat între cer și pământ. Adică nici fiara nici zeu. Căci Moise a răstignit animalul primordial. Impulsul cel mai violent, voința. Ca valurile ma sparg de orice credința tare. 

Stau de veghe pana adorm ca o santinela in picioare. Alunec ca o sanie pe hotarul dintre zi și noapte. Așa va fi și dimineața când se ridica omul, ca ceata de pe camp. Pe hotar, unde totul se întâmpla... Unde pot sa cunosc invidia și teama, dragostea și ura, fericirile sub ceruri de vara și presimțirile de la mijlocul zilei când presiunea se schimba, când îngerul tulbura apele, când trece sfântul duh printre frunzele copacilor. E datoria mea sa fiu om, duh, pământ. 

Maneaua asta ma unge pe suflet. Nu găsesc nici o metafora, nici o figura de stil in versurile ei. Realitate care nu are nevoie sa fie îndulcită. Uneori uit sa jelesc. Uneori uit de lumea asta rea. In spatele unor rime și filosofii încerc sa ma ascund.  La fel cum uit de iubire și de fericirile mele. De simplitatea unor trăiri profunde. Versuri ca o incantare, prin care ma purific de tot ce e rău in jurul meu. Ca așa au crescut, așa au invatat și așa au transmis mai departe ura de clan. 

https://m.youtube.com/watch?v=zX8-4H89Qzw

de dragoste

 O lingeam 

cum linge un leu puiul de antilopa 

lasat in urma de turma

abia nascut.

Ii lingem ochii, gura, obrazul,

gatul, bratele, sanii, pantecul, sexul

Si ea statea...pe o pajiște de flori

intinsa si speriata

dezbracata de rochia ei alba

sfasiata, rupta

ochii ei sarati, și durerile și fricile 

toate le-am lins

si n-a mai trebuit sa planga niciodata

pentru ziua in care voi fi plecat.

Lacrimile lui Ra

*

Daca lighioanele n-au plans, dacă păsările n-au plans, 

dacă florile n-au plans, dacă copacii n-au plans, 

atunci înseamnă ca știu ceva ce noi nu știm?!?

*

dar a latrat Bubico la poarta, si au cantat cocosii, 

a mai cazut o pasare lovita de un fulger in Kalahari

s-au vestejit ghioceii in palmele tale de ceara

de cand n-au mai inforit prunii.