*

-“Sunt tulburat nu de o furtuna, 

ci de un rău de mare” 

 

*

Acesti oameni nu își exercita libertățile, 

ci privilegiile. 

Poveste in patru acte

*

Exista o voluptatea in abandon

Ca in tabloul lui

Botticelli. 

 

De tranqvillitate animi

 * 

Seneca mi-a întins mâna 

Chiar înainte sa ies pe ușa

Ia-ma cu tine! mi-a spus. 

Salveaza-ma de sărbători 

E o Nebunie fără sfârșit

O neliniște printre enciclopedii

Care ma strâng ca un pantof

Din stânga și din dreapta 

Oameni care se frământa și aleargă

Spre disperarea tăcerilor 

pipăisem înainte multe coperți 

 fara sa simt nimic, 

caci nimicul nu anima.

Nu mai vreau sa știu, 

Vreau sa fiu!  i-am zis.

Și de atunci suntem împreuna. 

"O, ZEUS, Tatal nostru, vei izbavi pe oameni

de nesfarsitele necazuri ce ii coplesesc,

de le-ai arata tuturora Sursa de care se folosesc!

*

Dar tu, fa-ti curaj, caci prea bine stii

ca neamul omenesc este Divin,

si ca Natura Sacra 

ii dezvaluie deschis toate tainele.

*

Iar de se va-ndura sa ti le infatiseze si tie, 

vei ajunge la tinta de care ti-am vorbit

caci lecuindu-ti Sufletul, 

il vei izbavi de toata suferinta. "

[Din versetele lui Pitagora]

Așa, ca mine, ca iubirile mele…

 

*  

Exista o vointa care nu este vrere. 

*

Mergeam cu colindul și ne uitam 

Pe lângă usa întredeschisa 

La oameni in case. 

Era fascinant sa privești

Caldura și Lumina 

 ca printr-o crăpătura 

Ca la un spațiu interzis.

Și ieșea mirosul de vanilie

De la cozonaci

Și fiecare casa cu mirosul ei

Și noi uzi la picioare 

Umpleam sacul de colaci

Pana ne cauta tata in pijamale 

Prin cartierele înghețate 

Pline de golani care căutau in saci

După portocale sau bomboane 

Și Rahela rămânea pe nota O din

“GloooOoOOoOrie”

Pana o trăgeam de mâneca. 

Sa își revină din visare

Și sa cânte cu noi, iată:

“S-a născut Mesia”.

*

 

Nimeni nu intelege mai bine ca tine. Cand vorbim despre iertare, despre iubire si invidie. Sau...despre acea baba care apare ca o ispita in vis (depresia), despre acel ciot de om (durerile lumii) despre transformari si asteptari (neconditionate), despre nostalgie (rezumat al vietii). Si asa ajungem sa vorbim din cartea lui Iov. Despre prietenii care sunt langa tine la greu, sa iti arate greselile, pacatele, sa te dojeneasca, dar care n-au venit la nunta ta sa se bucure impreuna cu tine. Sora mea, Rahela. Nu am intalnit spirit mai inalt ca al tau! Te recunosc, ma plec in fata ta.  

Oh, voi, nemuritoare garoafe! 

Iata materia cum plânge! 

Iata esența! 

Ochiul prin care 

Însuși Dumnezeu 

gaseste plăcere. 

Slava și Glorie in spatele cimitirului! 

Acolo  unde va strângeți grămada. 

La groapa de gunoi 

voi sunteți Lumina divina! 

Cine sa va privească? 

Cine?

dacă nu Cel care va știe povestea, 

Cel care va știe 

termenul de expirare.  

Va închin un Imn, vouă, 

flori de plastic ! 

Sa împodobiti crucile de lângă șosele. 

E atât de senina ziua de mâine 

ca aproape nu ii înțeleg umbrele.

Stau in brațele propriei bunătăți

Pana îmi integrez dușmanul.

Mi-e frate de sânge Lupul, 

Dar mai aproape mi-e Crucea.

Iartă-ma pentru tot si toate

dar mai ales pentru Adevarul

Care te judeca și care te acuza

de fapta grea ce-o poarta fiecare.

Trebuia sa fie cineva in locul tau

ca sa pricep taina iertării și iubirii

necondiționate, fără resentimente.

Iar tu, prietene, joci rolul cel mai greu

Atât te rog, nu fa exces de zel!…

Apără-mă de forțele opuse 

Difendimi dalle forze contrarie 

Noaptea, în somn, când nu sunt conștient 
La notte, nel sonno, quando non sono cosciente 

Când drumul meu devine incert 
Quando il mio percorso si fa incerto 

Și nu mă abandona niciodată 
E non abbandonarmi mai 

Nu mă abandona niciodată
Non mi abbandonare mai

Du-mă înapoi în zonele superioare 
Riportami nelle zone più alte 

Într-unul din tărâmurile tale liniștite 
In uno dei tuoi regni di quiete 

Este timpul să părăsim acest ciclu al vieții 
È tempo di lasciare questo ciclo di vite 

Și nu mă abandona  niciodată 
E non abbandonarmi mai 

Nu mă abandona niciodată
Non mi abbandonare mai

Pentru că bucuriile celei mai profunde afecțiuni 
Perché le gioie del più profondo affetto 

Sau a celor mai mici doruri ale inimii 
O dei più lievi aneliti del cuore 

Sunt doar umbra luminii
Sono solo l'ombra della luce

Amintește-mi cât de nefericit sunt 
Ricordami, come sono infelice 

Departe de legile tale 
Lontano dalle tue leggi 

Cum să nu pierd timpul care mi-a rămas 
Come non sprecare il tempo che mi rimane 

Și nu mă abandona niciodată 
E non abbandonarmi mai 

Nu mă abandona niciodată
Non mi abbandonare mai

Pentru că liniștea pe care am simțit-o în anumite mănăstiri 
Perché la pace che ho sentito in certi monasteri 

Sau înțelegerea vibrantă a tuturor simțurilor în sărbătoare 
O la vibrante intesa di tutti i sensi in festa 

Sunt doar umbra luminii
Sono solo l'ombra della luce

Versuri & Compozitor: Franco Battiato, + concertul din Bagdad

Simplu

Într-o zi se va vorbi despre noi
la fel de simplu ca despre stejari.
Oamenii vor fi spălați de noroi,
iar copiii de-acum, oameni mari.

Bătrânii vor spune, scurmând amintiri:
– Erau tineri și din răni sângerau.
Mâinile nevestelor subțiri
cu fâșii de cămăși îi legau.

Nimeni nu va plânge pe gropile noastre
cum nu plîngi iarba mieilor în lunci
sau infinitul zărilor albastre,
căci prea vom fi ai tuturor atunci.

Un moșneag își va rupe oftatul în piept:
– Au căzut lângă mine, aici!
Și trupul surpat va sta drept,
cu urme de lanțuri și bici.

Într-o zi se va vorbi despre noi
la fel de simplu ca despre izvoare
și oamenii, cu pumnii amândoi,
vor bea, din apa care-am fost, răcoare.

de Andrei Ciurunga

As putea scrie un SF bazat pe modul de organizare al stupului.  Sa se numească simplu, COLONIA sau CUIBUL ca suna mai bine in engleza. Dar proiectul ca și metafizica jocului de șah va rămâne doar cu rezumatul din capitole. Pentru ca îmi lipsește interesul practic.