Meditația mea nu e lipsită de conținut. E plină de nostalgii și amintiri, de trăiri, dar mai ales e plină de recunoștință. Pentru toate formele pe care le-am întâlnit și iubit.
Și ma întreb, de ce ai vrea sa fii dincolo de ceea ce este uman prin acel prezent lipsit de conținut? Trecutul e și mai real atunci când îl aduci in prezent.
Stau și sa ma gândesc la ziua de ieri, la anii care au trecut. Asta ma împlinește. Îmi da un sens, ma instalează in Lume, ma aduce acasă. Căci văd in ei destinul unui Om, urma pe care o lasă pașii iubirii.
Meditez la pisicii care dorm pe calorifer, la Albinele strânse in ghem, la urșii polari, la frigul necruțător, la întinsele stepe, meditez la cei care acuma dorm in Tranșee. Și mai ales, meditez la sănătatea mea.
