După fiecare orgasm avem unica șansă de a ne
sinucide .
O criza de salon. De prea mult bine. Lipsita de încordare și drame. Ca muzica lui Mozart. Senină și neutră. Fără de testosteron. O criza boema. Intrata în modul save energy. Pe autopilot.
Tu ești sora-mea,
Sângele meu
Tu ești pumnul care
ma strânge
ochiul care îmi vorbește
din palmă ca o Fiară
te vad
în oglinzile retrovizoare,
ma urmărești ca într-un film
cu James Bond.
Tu ești amprenta
cu care
deschid telefonul
sa îți citesc viitorul.
*
si totuși nu te mai
regăsesc în zâmbetul
de-astă vară...
un cer neutru
fără azi și fără mâine
și semaforul și-a schimbat
culorile în gri
Azi sunt indiferent la tragedii
ca Marcus Aurelius
Ma situez la egala distanță
ÎNTRE PALMA MEA
DREAPTA
Și palma mea stângă.
Soare.
Soare după turla mănăstirii.
Soare printre dinți
și munți
Soare-n ochii tai
ascunși
Soare pentru orbi
ca mine.
Soare eu și Soare Tu.
Uită-mă !
S-a întâmplat în Paradis
Un fapt divers
Într-o zi
Cam pe la răsăritul celui
dintâi Soare
Din cer a picat un om
agățat de un imens, mare
Cearceaf alb
Prins în crengile de Baobab
Dădea din mâini
Și din picioare ca o jucărie
Stricata
Ca o broasca țestoasă
Întoarsă pe dos
De unde a picat în Paradis
Nimeni nu știe
Caci el avea altfel de cuvinte
cu care sa exprime
cea ce nimeni nu își putea
Imagina
Sunt sigur doar ca mirosea
A carne arsă
Singurul cuvânt străin
pe care l-am recunoscut
cândva...
I-am tăiat funia
care îl spânzurase de
crengile de Baobab
I-am dat lapte cu Kaimac
Sa bea
Și-apoi, obosit a ațipit
După trei zile când s-a trezit
Toți copiii satului curioși
erau în jurul lui
cu crengi de flori de măr
se alergau
de-a baba-oarba.
Atunci, cu greu, străinul
căzut din cer și grav rănit
m-a tras spre el mi-a șoptit
"Afara ninge liniștit!"
dar nimeni
N-a știu ce-a vrut omul
Sa zică...
De-atunci în Paradis sărbătorim
Crăciunul
Cu baba-oarba, flori de măr
și frunze arse.