De dragoste

îmi odihnesc capul 

în poala ei

aud atunci catargele

tensiunea podelelor de lemn

forța vântului

si leagănul valurilor

ancorez.

un port în care ma opresc.

de dragoste

Aceste versuri nu sunt pentru 

frații mei

Nici pentru colegii de la Istoria Artei 

Părinții nu le recunosc 

Profesorii mei de limba și literatura

Nu le studiază în școli 

Aceste versuri sunt numai și numai

pentru tine.

Paradisul pierdut. Un Tur Virtual.

M-am oprit 

între doua buchete 

De bujori 

Caci m-o lovi tare 

nostalgia

Când am văzut ferecate 

sub zece lacăte

Pipa de lemn a bătrânilor 

Și sub șapte camere

Bine păzite de

Ochiul Fratelui cel Mare

Jucăriile noastre

pe care unii le numesc 

Din lipsa de imaginație 

mici Zeitați

Ei nu știu nimic! Nu știu nimic 

despre 

numărul vitelor duse 

la abator

Despre ora când se trezește 

Copilul din somn.

Caci Paradisul 

nu e doar un vis pierdut, 

E carne și e sânge

Și doar amintirea noastră 

plânge...

Nostalgia. Un Tur Virtual.

• Pentru o experienta unica puneți-vă ochelarii pe ochi și căștile pe urechi. 
• Scanați codul de la întrare. 
• Introduceti parola. 

Aici este zidul. 

Cărămizile au fost zidite 

în 2085

In locul vechilor porți 

ale cetății. 

Accesul se făcea peste un iaz

pe un pod de nuc.

Doua gâște, una alba

una neagra păzeau întrarea 

și ieșirea din cetate.

Pentru ca noi toți trăiam 

pe atunci

Vârsta de aur a copilăriei .

Bunicile noastre 

Se întorceau cu sortul plin 

 cu flori de tei

Le lăsau la uscat pe radioul vechi

Apoi le agatau de grinzi în pod

Pentru ca Bătrânii 

le amestecau în pipele lor lungi 

cu frunze de Baobab. 

Atunci, se ridicau berzele 

De pe cuib 

și se învârteau pe cer 

De 40 de ori și încă patru 

Ca să oprească Soarele 

și timpul 

Caci încă nu terminasem 

De secerat tot grâul.  

18+

 *

Cea mai frumoasă proprietate a unui corp rămâne căldura .

Pamântul e Divin

Danei  

Pamântul e Divin.  

Și piatra e Divina. 

Și divinul e Divin. 

Și amiba fără creier, 

are coajă Divină. 

Scoicile sunt Divine 

anemonele toate 

cand își deschid învelișul 

și o raza de Lumină, 

le pătrunde, atunci 

miracolul 

pe care îl numim 

în cel mai științific mod

cu puțină, fotosinteza, 

se manifesta în noi 

și în Lume. 

Du-mă fericire în sus

Și izbeste-mi tristețile de zambetul ei...

Undeva în Iudeea

 

Ce.o făcut Imperiul

de s.o răscolit ?

Un salt ontologic în

conștiință.

*

Pe o banca

*

Luati loc, luați loc

De unde sunteți ?

Bucuresti? A..., Ploiești.

Eu locuiesc aici, sus 

deasupra la Nicoser.

Acolo la fereastra aia deschisa 

Da, unde se vinde portofele

Curele și poșete.

Bătrânul miroase a igrasie  

a naftalina si mucegai. 

Bună ziua, luați loc,

Ii simt parfumul dulce 

Sunteți din București ? 

Eu am locuit chiar aici

Deasupra la Nicoser 

Da, acolo acum se vinde

Curele, poșete și... și...

Și portofele.

*

Ce-i? 

întreb usor revoltat 

Cine îndrăznește 

sa îmi tulbure 

Visele ?

Pizza! Pizza cu ton. 

Buimacit, 

n-am comandat nimic!

Tine! 

pizza cu ton! 

și omul străzii pleaca

mai departe...

Înainte sa ma dezmeticesc.

*

Împart jumate de pizza 

cu bătrânul,

Care împarte jumătate cu 

O bătrână

care împarte doua felii 

cu alta. 

O mai trec o tura 

pana la ultima firimitură.

***