Mă strecor prin viață
asa cum se strecoară
scuterul printre mașini.
Nu vreau nici mai mult
nici mai puțin.
Average.
Trebuie sa ajung la media
iubirilor mele.
Și viata asta
nu e lipsita de sens.
Ba din contra.
În mine exista energia
unui tsunami.
Toate valurile mele sunt
interioare.
Numai un Elefant poate simți
dezastrul unui cutremur
în larg.
Sunt mediocru.
Adică rapoartele mele chimice
s-au maturizat,
fără sa lase tatuaje
infantile, penibile,
clasice.
Certurile mele
nu mai sunt nici cu destinul,
nici cu Dumnezeu.
Nici măcar cu autoritățile.
Încerc doar sa găsesc un loc
de parcare.
Un loc în care sa nu îmi iau
amenda.
Cer prea mult de la viața?
joi
My way
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu