exigentele ratarii

Vreau să laşi în spate toate obiceuirile care trag de tine în jos, vreau să fii un învingător, să urmezi fiecare pas pe care l–ai scris în agendă. Vreau să devii un om de succes! Cu programul Step by step, refuzi să pierzi, fără să eziţi, fără să te plângi, fără scuze. Vreau să îţi eliberezi energia creatoare în lume şi să te realizezi. Să devii ceea ce eşti cu adevărat, să te trezeşti din letargie şi să bei trei căni cu apă în cinci minute. Să te întinzi, să zâmbeşti şi să te speli pe dinţi...

Vreau ca în dimineaţa asta să nu mai pătezi cu dulceaţă cămaşa cea nouă. Vreau să te uiţi în oglindă şi să repeţi: Sunt cel mai fericit bărbat din lume. Să faci jogging aşa cum ţi–ai propus ieri. La prânz să citeşti ziarul financiar, iar seara să îl scoţi pe Bubico prin parc ca să–şi facă nevoile. Vreau ca visele tale să devină realitate, să te trezeşti la etajul 24 închis într–un birou cu aer condiţionat. Vreau să îţi faci o asigurare pe viaţă, ştii cum zic eu, pentru orice eventualitate.

Nu e timpul să–ţi faci griji, rata la casă am plătit–o luna trecută chiar eu. Ţi–am lăsat lapte şi cereale în frigider. Să nu dai pe jos cum îţi stă în obicei. Să nu te întorci târziu de la serviciu, ştiu eu cum e traficul în Bucureşti, nu mă păcăleşti. Şi să bei multă apă ca să nu te deshidratezi. Pune ceasul să sune ca să nu întârzii la serviciu. Dacă te întorci înaintea mea, să ştii că am lăsat cheia sub ghiveci. Dacă tot faci efortul şi te apleci, nu uita să uzi florile. În caz că nu îţi găseşti pantalonii, nu te panica, i–am băgat în maşina de spălat. Ne vedem în pauza de masă... te iubesc! Cheile de la maşină le–am luat eu.

A doua zi... Ţi–am spus eu că esti un ratat, că nu eşti în stare de nimic! Ştiam că o să uiţi iar telefonul pe noptiera de la pat. Nici nu mă aşteptam să găseşti cheile dacă nu te împiedicai de ghiveci. Ştiam eu că o să pătezi cămaşa pe care tocmai ţi–am spălat–o. Nu apreciezi niciodată gesturile mărunte. Dacă tot nu–mi aduci flori, atunci nu le rupe, nu le călca în picioare. Nu ai fost bun nici măcar să scoţi câinele prin parc. Ţi–am spus să bei apă minerală, nu să îmi umpli coşul de gunoi cu sticle de bere. Ai uitat de pastile sau le–ai înlocuit cu somnifere? O să te dau afară din casă dacă nu plăteşti rata data viitoare... O să te trimit pe jos la maică–ta. Cheile de la maşină îmi aparţin. Iar te–ai certat cu şeful la serviciu, o să ajungi şomer... ! Cu siguranţă nu eşti în cea mai bună perioadă din viaţă, dar eu nu am de gând să te aştept. Adio şi sănătate dragul meu!

A treia zi... Eşti ceea ce eşti. Nu eşti nimic din ceea ce pretinzi că eşti. Viaţa poate trece pe lângă tine fară să te cunoşti, fară să îţi dai seama cu adevărat ce vrei. Nu contează pe ce drum ai "optat" să mergi, important e să crezi că îţi aparţine. Drumul pe care îl desenezi şi pe care îl urmezi ca pe o şină de tren. Nu ştii când macazul se schimbă, când din învingător devii învins. Te mişti pe aceste două linii fără să te abaţi la stânga sau la dreapta, fără să cunoşti destinaţia... Te poţi opri pe o linie moartă, sau poţi merge mai departe... Poţi face acest drum între birou şi pat fără să recunoşti că decorul e neschimbat. Când apare bliţul aparatului foto, ca o normă protocolară, ca o lege nescrisă, trebuie să zâmbeşti.

Când ai trecut de o anumită vârstă, trebuie să munceşti. Lenea este cel mai mare atentat al vieţii. Lenea e starea care dezactivează toate iluziile, toate funcţiile vitale. Te suspendă din această lume, te face să pluteşti în formol, e o stare amorfă. Leneşul e acuzat de lume şi dus la spânzurătoare. El devine periculos, judecă lumea prin inactivitatea lui. Lenea este un bun natural pe care societatea l–a inhibat, starea originară cu care a fost înzestrat omul primitiv. Lenea e un protest naiv, inofensiv, starea apolinică la care ar trebui să râvnească orice Guru, începutul filosofiei. Prin lene te apropii mai mult de sinele tău ignorat. Lenea nu speră, nu blamează, nu acuză, nu aveţi de ce să vă temeţi... Iubiţi lenea, pentru că e singura cale de a evada din această lume.