violenta simbolica

Mereu m-a preocupat drama omului simplu, pentru ca el nu are nici un avocat. Aspura lui se exercita o violent simbolica, iar cei care stiu sa faca din cuvinte o sabie cu doua taisuri, ii reduc la tacere pe oamenii simplii, cu cele mai nobile sentimente. Si eu am dat inapoi cand altii m-au jignit. Si uneori m-am simtit incapabil sa ma apar. Sau am luat un aer de superioritate pe care “ceilalti sunt prea mici sa o inteleaga”. De fapt e drama omului in genere. Imposibilitatea de a comunica ceea ce esti. Sa fii mereu cu o treapta mai jos decat adevarata ta statura, din lipsa de cuvinte.

Intr-o disputa nu castiga cel care are dreptate, ci doar cel care isi sustine mai bine punctul de vedere. Tacerea niciodata nu a fost luata ca argument. Cand Isus era in fata lui Pilat, fiind implorat sa spuna ceva in apararea lui, acesta a tacut ca un miel pe care-l duci la macelarie. Ce putea spune? Sa stii ca ai dreptate, dar sa nu iti poti sustine cauza...pentru ca poti fi usor confundat cu lichelele. Atunci lasi faptele sa vorbeasca si pleci capul in fata ghilotinei. Nu renunti astfel la adevar, ci il intaresti cu pretul sangelui tau ca o marturie. Sa stii sa te ridici deasupra multimii, care te condamna la moarte, prin supunere. Doar asa poti dezarma un dusman, doar cand lasi armele jos si refuzi sa lupti. Tacerea ca ultima forma de rezistenta, sau incapatanarea de a lupta.

Pai cum, un om care nu vorbeste, nu exista? Un pom e adevarat, nu vorbeste, dar asta nu inseamna ca nu gandeste. Astazi oamenii simplii si nevinovati sunt condamnati la ani grei de puscarie. Oamenii care isi permit un avocat bun ies fara nici o pedeapsa. In lume nu trebuie sa cauti dreptatea...ci consensul. Cine mai crede azi in dreptate cand totul e relativ? Si totusi, eu ma simt dator sa vorbesc in numele acelei categorii neindreptatite.

O data cu omul, se naste si limbajul. Deci el este crator de realitate. Intreaga lume se rezuma la un amplu discurs. Este real ceea ce se poate spune mai limpede si mai usor. De parca ceea ce nu se poate spune, nu exista. Adica ceea ce se poate spune se poate spune prea bine. Omul este mai mult decat limbaj. Atatea sentimente inefabile sa fie aruncate la cosu de gunoi? Pe ce motiv? Ca nu pot fi rationalizate?

Cand omul de la tara iti spune, „lasa ba ca stiu eu mai bine”, nu e o prejudecata asa cum se credea. Specialistii numesc asta cutume, sau adevarul simtului comun. Cand taranul iti spune asta, el se refera intr-o fractiune de secunda la un intreg univers, la o experienta de viata personala, la propriile valori si trairi. Nu ai tu cum sa stii de pe pozitia de specialist in comunicare prin ce a trecut el. Si nici el nu iti poate explica in 7 clase ce a trait in 70 de ani. Poate ca la prima vedere e o incapatanarea, dar macar omul simplu are demnitatea sa refuze un dialog absurd.

Ce inseamna violenta simbolica? Nu inseamna doar sa folosesti cuvinte vulgare sau sa intimidezi verbal. Ci inseamna sa exerciti o presiune intelectuala asupra omului naiv. Inseamna sa ii pui in fata doar acele argumente de care el nu poate dispune. Prin faptul ca tu esti mai destept, nu iti da dreptul sa folosesti aceasta inteligenta speculativa doar in scopuri proprii. Poate ca astfel se explica alienarea dintre intelectuali si mase. Dreptate au si unii si altii pentru ca in ambele cazuri lipseste respectul. Si parca totusi, omul simplu are mai mult respect pentru cel "cetiti" si "cu multa carte".