Intre eros si thanatos

Buzele mele sunt buze pacatoase. Sunt buze care n-au sarutat sfintele icoane in locul unde toti scuipa. Au fost buze pangarite de bolta sanilor tai goi. Pe cerul gurii mele ai desenat atunci stele. Picioarele tale, colac de salvare. Imi lipeam urechea si ma lasam purtat de valuri. Bratele tale reci se incolaceau in jurul gatului meu ca un sarpe Boua. Ma culcam pe-o ureche in palma ta moale. Iti cuatam in noapte cu buzele guguiele. Si te-am sorbit pana te-ai scurs prin crapatura usii. Ai intrat ca firimiturile in podea. Te-ai evaporat intr-un manunchi de fluturi si parfum. Cenusa ta a luat-o vantul si Marea o cerne acum prin valuri. Iti cauta scafandrii inelul in adancuri sa iti dezlege misterul prins in mrejele vanatorilor de Balene. Cum as putea sa mai sarut coltul gurii tale fara sa il ating cu taciuni?


Am iubit, ca mai toti criminalii, doar pacatele mici. Si te-am ucis ca Iuda Iscarioteanul, printr-un simplu sarut pe obraz. A fost putin, a fost ceva mai mult, nu o vom sti poate niciodata... Timpul si spatiul o sa il turtim in bratele noastre vanjoase ca fierarii otelul. O sa aflam atunci adevarul care ne va elibera sufletele spre lumina. De ce nu ti-a desenat Marele Anonim un buzunar mai mare, in care sa ma adapostesc in caz de ploaie? Te-as fi urmat atunci oridunde ca urma pasilor tai pe tarmul unei mari. M-as fi ghemuit pe pantecul tau gol ca un buric. Si m-as fi facut mic. Un punct pe cer.