nelinisti de vara

Si eu am dat cu bata-n balta in asteptarea serii, pentru ca erau zile lungi de vara, zile racoroase sub frunze de nuci. Pe izlaz, cand lumea adoarme, printre frunzele copacilor trecea chiar Sfantul Duh. Si atunci am priviti indelung cum Ingerul tulbura apele sub copitele dobitoacelor. Si am sorbit setea de apa o data cu vacile pana cand m-am intors acasa cu burta umflata, satul si plin de atata zeitate. Ce sete...Ce sete sa privesti chipul blajin fara urma de spaima, aplecat asupra gandului ca o salcie, aceasta icoana a umilintei.

Lumea in care traim

Procesul de "desacralizare" a lumii a inceput cu mult timp in urma. De fapt, de la caderea omului in pacat, ne-am indepartat de ceea ce numim "Natura".  A evolua inseamna tocmai a pierde legatura cu "Natura".  Cultura de tip Major are aceasta caracteristica: (pe langa faptul ca a descoperit importanta Istoriei) e artificiala. Nimic parca nu mai vorbeste despre om, iar daca deschidem subiectul "omului", o facem numai de pe pozitii utilitariste. Ne-am indepartat atat de mult, incat peste cativa ani ceea ce scriu eu aici pur si simplu va parea fictiune. Cand Atenienii spuneau ca traiesc printre Zei, nu era doar o metafora. Ei simteau in fiecare colt prezenta Zeilor asa cum noi nu mai putem pricepem "acum". Stiu ca sunt un caz pe cale de disparitie si chiar daca as scrie o capodopera voi cadea in desuetitudine. Un simplu document pentru posteritate. Dar mai stiu ca nu vreau sa fiu altfel.

un Urs adus din departarile Polare

Sunt un sedentar, un om care nu vrea sa fie stramutat de pe glia lui, un pamantean. Un urs adus din departarile Polare. Iubesc numai ce-i al meu, iubesc domeniul si peticul de cer. Iubesc casa care e poarta spre etern. Bolta de vie care face trecerea intre cele doua lumi, asemeni unui curcubeu, delimitand ziua de noapte, viata de moarte... Iubesc mireasa care trece pragul, iubesc omul care se apleaca sa nu dea cu capul.

dupa chipul si asemanarea ta

De fiecare data cand trebuia sa coboram valea, treceam prin fata casei lui Vecina. Iesea mereu la poarta cu ligheanul in mana, sau cu o gaina care se zabatea cu capul in jos sa scape. Vai, Mariano, unde te duci cu fetele asa frumos gatite? De unde ai cumparat rochitele astea ca vreau si eu. Ptu sa nu le deochi, mancale-ar mama de fetite. Uite ce frumoase sunt. Toate cate-s tre-le! Ei, pai nu le-am cumparat. Sunt facute la croitoreasa. Mergem in statiune si nu vrem sa ne pierdem prin multime. Cum le zice, hippi? Si David? Pai el e baiat. Vecina, sa-l legi pe Nero ca mi-a rupt pantalonii. Uite, chiar aici unde sunt cusuti.  

Refuzi sa pierzi

Toti profesorii din generala si multi din liceu ne spuneau sa nu ajungem ca ei. Sa fim ambitiosi. Sa calcam si peste cadavre daca e nevoie ca sa ne atingem scopul. Invatamantul din Romania se bazeaza pe o competitie prosteasca. Din cauza asta nu se face nimic in scolile de arte si meserii. In loc sa-i invete pe elevi placerea de a trai dintr-o meserie (adica sa se descopere pe sine), sau de a munci pamantul, ei ii fac sa se simta niste ratati. Vedeti? de aici si lipsa de respect unii fata de altii, alienarea intelectualilor in societatea romaneasca. N-as mai alege nici liceu, nici colegiu, as alege Scoala de arte si Meserii. De fapt, mie scoala mi se pare o pierdere de vreme daca nu esti autodidact.

sentiment

Betia care nu se naste din taina unei dureri, betia care nu ascunde o anume poveste mi se pare lipsita de sens, stupida, imbecila. La fel si cu depravarea. Printre prostituate si betivi gasesti cele mai interesante povesti.