Sunt un sedentar, un om care nu vrea sa fie stramutat de pe glia lui, un pamantean. Un urs adus din departarile Polare. Iubesc numai ce-i al meu, iubesc domeniul si peticul de cer. Iubesc casa care e poarta spre etern. Bolta de vie care face trecerea intre cele doua lumi, asemeni unui curcubeu, delimitand ziua de noapte, viata de moarte... Iubesc mireasa care trece pragul, iubesc omul care se apleaca sa nu dea cu capul.
Iar eu sunt o ursoaică care a intrat în hibernare. Aproape că nu mă mişc din bîrlogul confortabil...
RăspundețiȘtergerepoate asta e raspunsul.daca ne-am nascut incadrati intr-un sistem de limite si libertatea noastra se manifesta doar in cadrul lor...poate ca armonia si pacea se gasesc intre limitele noastre,in acceptarea lor.atunci sa devenim multumiti sa iubim ceea ce avem?sa lasam limitele alea in pace?
RăspundețiȘtergere