Spre Soare rad. Sunt beat de Lume si-s Pagan!

Photo D.M. Lucian Blaga Lumina Raiului

Am iubit muntii, pentru ca dupa fiecare pisc, apare altul. Iata dar speranta care m-a tinut in viata. Am iubit dealurile pentru ca au fost valurile mele, provocarea peste care am trecut, sufletul meu unduitor. Dupa fiecare deal vine o vale. Orizontul aici pare mai usor de atins. Si toate tristetile se indulcesc din linii frante in linii curbe. Fara teluri mari, am vrut sa cucersc doar ce mi se deschidea in fata ochilor. Asa am trait din aproape in aproape, asa am iubit dealurile mele lipsite de maretie, lipsite de cucernicia marinarilor sau de laudele vanatorilor de balene. Pentru ca iubesc numai ce-i al meu, iubesc mostenirea si peticul de cer. Iubesc mireasa care trece pragul, iubesc omul care se apleaca sa nu dea cu capul. Iubesc casa ca e poarta spre etern, bolta de vie care face trecerea intre cele doua Lumi, asemeni unui curcubeu, delimitand ziua de noapte, viata de moarte... Calatorind am inteles ca ma desprind, ma desprind ca o calota de continent si ratacind pe Mare eu port in suflet un Urs adus din departarile Polare...

cel mai iubit dintre pamanteni

de ce sunt eu cel mai iubit dintre pamanteni?

o chestie

Sa zice ca iubirea-i oarba. Nu-i oarba, ci iti da sa vezi cu alti ochi Lumea. Un mar nu mai e un simplu mar, un pom nu mai e un simplu pom, un om nu mai e un simplu om. Tu vezi furnici. Totu e trasnfigurat. Nu mai vezi virtualul, vezi realitatea lucrurilor. Adevarata realitate plina de seminficatie. Sub crusta uscata a pamantului misuna o lume. Naturalistii credeau ca frumosul e in lucruri. Idealistii vedeau frumosul in ideea de frumos. Eu cred ca frumosul si arta e pentru omul care iubeste. E naturalist pentru ca iti pune in fata realitatea lucrurilor, un pom, e idealist pentru ca prin ochii lui viata capata sens, si acel Mar din fata casei iti pare acum altfel, plin de fructe. 

sentiment

Sa impachetezi pe melodiile lui Jovanotti... E asa, o melancolie in tot ceea ce iubim si lasam... Ultima tura cu aspiratorul prin camera, ultimul dus, ultima privire inainte de a iesi pe usa. Iata povestea cum se naste in tine din dragoste. Videoclipu asta e genial ca mai toate. Cand cersetorul vrea sa isi dea patura, bruma de avere care-l incalzeste si nimeni nu o vrea, atunci el se duce si...

siempre Sancho, siempre...

Dormi tu, Sancho, ca de asta ai venit tu pe lume, ca sa dormi, fiindca eu, care am venit pe lume ca sa veghez, cata vreme mai e pan' la ziua, oi da drumul gandurilor ce ma macina si mi-oi varsa focul intr-un madrigalas, pe care, fara sa stii tu, l-am alcatuit azi-noapte in minte. Tare ma mai minunez, mai Sancho, de firea ta cea nepasatoare. Imi dau cu gandul ca tu esti zidit din piatra sau din arama vartoasa, fiindca in tine nu poate sa patrunda nicio induiosare si nicio farama de simtire. Eu veghez in vreme ce tu dormi, eu plang in vreme ce tu canti, eu lesin de nemancare in vreme ce tu nu te mai poti misca de imbuibare. Slujitorii cei buni se cade sa impartaseasca aleanul stapanilor lor, sa le simta durerile, macar asa, de ochii lumii. Ia te uita la seninatatea aceste nopti, la singurateatea ce ne inconjoara si care ne imbie sa mai strecuram si ceva veghe in mijlocul somnului.

 - Siempre Sancho, siempre...

note

Abia acu inteleg vorba lui Noica cand bine zicea, cand viata vine peste tine, fii pregatit cu scheme. In stil platonician, el vroia sa ridice omul prin idei dincolo de micile indispozitii psihologice, care ne ocupa uneori toata viata, nelasandu-ne sa vedem imaginea de asamblu. Si totusi, eu zic ca acel mare Intelept, in ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic...

Il piu grande spettacolo dopo il big bang

cum sa nu iubesti asa fapturi

atat de micute si fragile

ca pana si un sarut le-ar putea ucide

atunci cand vin sa se adape,

vorba lu' Mamare,

ca oile.

ah, du-ma fericire-n sus!

Timpuri noi

photo : D.M.

Exista un timp al marturisirii si exista un timp al trairii.

brainstorming

Mozart te baga in pajistea cu miei fie ca vrei fie ca nu vrei. Uneori mi se face dor de Gala. Cata siguranta inchide bratele ei, si portretul acela cu sanul gol. Ce bine e sa te trezesti in fiecare dimineata si sa constati ca esti tanar.

cand Cerul atinge Marea

pe la ora opt  si jumatate

se aude un zumzet 

ca si cum ar trece firele de inalta tensiune

prin padure

iar acest zumzet aduce ploaia

si un somn astenic, de fata indragostita.

urechile ti se infunda, pasesti ca prin vis

te proptesti ca sa nu cazi

si te asezi pe un trunchi de copac

tu calci iarba cu grija

ca nu cumva sa-ti ranesti picioarul

sau sa-ti scrintesti gelzna

caci ai uitat sandalele la rau.

pe la ora trei cerul se intuneca

prima data apar niste nori grei

vin dinspre nord, de la Valcea

frunzele se nelinistesc

prin padure trece chiar Sfantul Duh 

se porneste vantul ca dintr-o caldare

iubito, ai flori albe in par, si-n ochi.

tu stranuti numai in cheia Fa

cand vantul o sa-ti ridice camasa 

si pungile uitate pe pervaz.

iubito, lasa-le si pune semn cartii

lasa-le si vino cu mine in masina

nu mai alerga si vino o jumatate de ceas

cand se vor descarca norii

cand ti se va uda parul de pe tample

pana cand va trece ploaia 

si vom cobora cu picioarele

in balti acoperite de petale.

caci maine dimineata n-o sa-ti vina sa crezi

nu va ramane decat iarba culcata la pamant

si dovada ca aici au jucat ielele

vom fi sus la munte, la Bradet,

la flori de zmeura.

recapitulare

Alexandros s-a razgandit si nu mai vine in capitala celor o suta de ceti. O sa ma duc atunci cu T.J. Edu se bucura de soarele de Florida. Batranului ii cam lipseste "femeia aia frumoasa care se cheama Italia". A zis ca americanii sunt nesofisticati. Si ca tot veni vorba, atat de curand, ah, lago di Como, ca sa intram in spirit. Ma gandesc si la Billy Joel ca tot mi-a promis el ceva.

Am ani o mie, asta-i tot.

Ah, iarta-ma Tata ca pe atunci foloseam poante, idei vechi intoarse pe dos, cuvinte cu sensul rasturnat care sa ma exprime. Aveam destule lucruri de spus, eram prea plin, aveam chiar si un stil, dar ce e stilul fara om? Un clopot suna in mine chemari goale ca o oala sparta, o tanguire de vioara, un apus de soare si un lan de grau sangereaza greu in inima mea acum. Printre nori statici, in jocul de lumini si umbre, cand Soarele-si intorcea fata de la mine te-am zarit pe tine, Dumnezeul meu. Esti ca o raza ce strapunge Marea. Esti lumina adancurilor mele obscure. Nu-ti cer cuvinte ca sa Te cuprind si nici instrumente ca sa Te cant. Vreau sa trezesti in mine imaginea Ta Divina, imaginea caprioarei care doarme, imaginea Mamei care alapteaza sau a Tamplarului care lucreza. Da-mi susurul dulce al raului de munte, si sete. Invata-ma dansul, sa joc in fata ta ca un nebun. Atunci buciumul va suna iar seara pe deal, ne vom strange toti in jurul tuciului de magiun pana noaptea taraziu, povestea noastra va fi cantul unei mandoline. Te vom iubi fara sa stim. Vom mosteni Tara pe care ne-ai dat-o si vom numara stelele sub care ne-ai asezat de la strabuni.