note

spune-o vorba din popor : „La tinereţe omul, fiind dornic de dragoste, îşi ia o ţigancă, pentru că sunt mai focoase; mai încolo, vrând să strângă avere şi să înainteze, îşi ia o evreică, pentru că sunt frumoase şi le duce mintea; apoi, dorind să mănânce bine, îşi ia o unguroaică; iar la bătrâneţe, vrând să i se facă pomenile după ce moare, îşi ia o româncă“. 

Siempre Sancho, Siempre...

Sculptura de Salvador Furió

Don Quijote cu o mana pe carte, privirea melancolica, si cu mana pe sabie. Asa se imparte si viata mea. O mana gata de actiune, care tine sabia si se lupta, si traieste, si o mana pe carte, care viseaza care spera si care are puterea de a imagina. Caci fara imaginar nu pot lupta. Ca sa fiu deplin, trebuie sa impart viata intre sabie si carte, intre arta si politic, iar aici nu e nici o contradictie in termeni, cum nici realitatea nu se opune fanteziei, artistul nu se opune omului de stiinta.

siempre sancho, siempre...

Numai El Greco a stiut sa picteze cavalerul Tristei Figuri. Nu intamplator trece prin tinutul de la Mancha, chiar contemporan cu Cervantes, si se opreste in Toledo.

o mie de kilometri

Era leganarea trenului in ritmuri de vals. Era perdeaua fina cu care mi-a acoperit fata, ca intr-o luna de August. Lumina printre amintiri de ochiuri tesute fin. Mai ales palmele ei... Da. Eram pe rau, curgeam in rai. Lin. Prin padurea fermecata, pe sub poarta de copaci si in pantecul Muntelui prin care am trecut. Am pus si eu capul pe o astfel de Lebada si parca m-am odihnit o vesnicie. 

du-ma fericire In Sus!

Da, pai dupa 2 ore de Bach, cum mai pot sa fiu om? Cum sa nu strig, du-ma fericire in sus? Cum? E la ora 1 45, pe final, Suite No. 6 in D major, BWV 1012

du-ma fericire in sus

Nu stiu ce miracol exista in piesele lui Jovanotti, dintr-o data totul capatat sens. De ce totul e poveste? Nu se poate ca nelinistea sa nu fie creatoare. Nu se poate ca viata sa nu-ti aduca ceva bun in fiecare zi. Daca n-ar fi un anotimp rece, am avea dreptul la eternitate, la vorbe lungi pe scarile bisericii, dreptul de a pedala si dreptul la timp, dreptul la somaj mai ales si la ajutor social. Stau, si nu-i atat de rau precum pare. Pot aduce acest surplus de timp in avantajul meu. Gatesc si citesc. Daca ar fi Firenze, ar fi Soare...

Du-ma fericire-n sus!

Mai durerosa chiar decat iluzia fericirii, a fost despartirea de tristetile Lumii, adica de tot ceea ce nu sunt Eu. Pamantule, am zis atunci cu Marele Poet, da-mi aripi! 

alchimie

E o minune cum dospeste aluatul, cum se leaga ingredientele si din ceva prinde radacini altceva.

note

Supraomul lui Nietzsche nu poate fi tinut in parametrii normali decat prin multe sedinte la psihanalist. E un om care abia se tine pe picioare. Supraomul lui Nietzsche e omul psihologic. Pe cand la Jung (altul decat Supraeul lui Freud) este omul religios. Omul vechi nu mai trebuie vazut ca o piedica (cum vede Freud) ci ca un proces creator (Jung), ca o energie vie care are un scop orientat spre viitor. Aici e vorba de gusturi, dintre Adler si Freud eu il prefer pe Jung. 

de dragoste

photo D.M. 2012

E modul meu de a trece prin lume.

E balconul, e casa, e zidul, e rece si neted, e spatiul, 

e ochiul care priveste dincolo de mine.

Doamne, Doamne, de cine m-am lepadat?

Photo D.M.

Versuri Tudor Arghezi 

muzica Harp 

famous green raincoat

Afara ploua. Pe drum inspre casa, in autocar, pe un ecran ruleaza "Turistul". Da, gara Lyon, au trecut trei ani de-atunci. TGV-ul si-a schimbat cu totul atmosfera in Torino. Galagie, ziare, oameni cu gulere albe, telefoane. Astazi iar ajung acasa. Si de fiecare data casa e o gara in care ma opresc, un cerc inchis. Aprind focul, lemnele trosnesc. Sunt uscate. E intuneric si lumina se lupta cu umbra pe zidul de langa pat. Un soarece roade podeaua sub talpile mele. Acasa nu-i nimeni, iar eu am ramas ca un inger bolnav pe pamantul gol. Afara ploua, si ori ca ma intorc ori ca plec, e acelasi sentiment.