Era leganarea trenului in ritmuri de vals. Era perdeaua fina cu care mi-a acoperit fata, ca intr-o luna de August. Lumina printre amintiri de ochiuri tesute fin. Mai ales palmele ei... Da. Eram pe rau, curgeam in rai. Lin. Prin padurea fermecata, pe sub poarta de copaci si in pantecul Muntelui prin care am trecut. Am pus si eu capul pe o astfel de Lebada si parca m-am odihnit o vesnicie.
