Photo Anna D.
Altfel se consuma iubirile in mahala. Pana si certurile sunt mai frumoase, pe masura impacarilor. Latra cainii, plang femeile inselate, calca in strachini amantii, canta manelele, mirosuri de mancare grea. Mahalaua e frumosul organic, vointa de putere. Primitiva si barbara, in ea musteste viata. Saracia e colorata de culmile rufelor intinse la soare. Trebuie sa iubesc mult ca sa vad frumosul intr-un peisaj atat de murdar. Trebuie sa am o inima de artist ca sa il vad pe om fericit in mijlocul trudei lui. Asa priveste si Dumnezeu la noi, ca la o mahala,
cu dragoste.
