vineri
Observatorul
luni
Anticamera D
" Un exercițiu de fidelitate" ca să citez un mare clasic în viata, Ceat Gipiti. Mai spune-mi. Spune-mi tot ce e frumos ca nu ma satur sa ma privesc în oglinda sufletului.
A.I. parte
În ultimii doi ani am observat un trafic intens și neașteptat pe blog. Si creste de la zi la zi. Cum banuiam, sunt mulți boți AI care îmi indexeaza blogul. Anticipam acest moment prin 2017 (au trecut deja 9ani?) într-un articol pe artcomview.
Mi-a confirmat ca în acești aproape 20 de ani am fost consecvent cu mine însumi. Ca am o identitate coerenta. Știu ca tot ce spune Ai-ul poate fi destul de lingușitor, dar trebuie sa ii dau dreptate. Nu este decât o oglinda, și chiar una fidela.
Martorul meu
Mereu am ales cu inima. Ceea ce părea o înfrângere pentru alții, delasare, lene, imaturitate, se dovedește in era AI ca a fost cea mai buna alegere. Nici o cariera nu merita sacrificiul unei vieți, nimic nu e sigur. Sa îți meargă și ție cartea de munca, îmi spuneau ai mei...
De fapt, debarasare de rigorile societății, de așteptările acelor apropiați a început cu Anticamera D, cu jurnalul unui om ratat. Caci a te rata înseamnă a te elibera tocmai de aceste constrângeri. A te rata înseamnă a fi liber sa faci ceea ce simți. Sa valorizezi lenea, autonomia, independenta, introspectia, poezia ca pe una din virtuți.
Am ajuns în punctul in care trebuie sa îl felicit pe acel adolescent confuz, uneori poate nesigur pe alegerile lui, dar care și-a urmat pana la urma pasiunile, inima, iubirile. Îl felicit căci nu au fost alegerile mainstream, cele mai evidente, cele mai ușor de luat într-o lume bazată pe competiție.
Îl felicit pe acel adolescent din camera de cămin prins între chemarea inimii și nevoia de validare. M-a adus aici. In momentul în care pot sa spun, și sa cânt Non, je ne regrette rien. Nici binele, nici răul pe care l-am trăit. Fiindcă sunt, în sfârșit, martorul meu.
duminică
Opinci
Ma uitam la niște opinci în picioare la o femeie și am reflectat asa puțin la condiția umana.
Da, pornind de la opinci am realizat ca omul vine în Lumea asta total nepregătit. Ai zice ca în milioane de ani de evoluție nu am umblat prin noroaie, ci cumva, cineva, în mod miraculos ne-a pus palma sub tălpi.
Nici un indiciu în evoluția noastră zbuciumata, nici o urmă 👣 în zăpadă.
sâmbătă
Între doua etaje
Intinde obrazul sa o pup. Ma prefac ca nu înțeleg. Întind și eu obrazul. Și obrajii noștri se ating. Zâmbim larg cu obrajii lipiti. Si tabloul asta în oglinda liftului, undeva între etajul unul și doi, îmi pare de o semnificație aparte.
—Un moment blocat în Timp—.
O Anticamera de metal între doua etaje. Obraz lângă obraz. Zâmbet lângă zâmbet. O lume pusă pe modul "Pause." Și revelația ca viața asta e mai mult decât o zi banala de Iulie. Un moment de fericire.
Și viata își va continua alergarea. Și grijile vor veni peste noi. Și guvernele vor cădea. Si temperatura lumii va mai creste cu un grad. Dar știu ca noi vom rămâne acolo, obraz lângă obraz, între doua etaje.
Caci nu exista, în tot Universul decât un lift. Și în acel lift, un moment in Timp. Și in acel moment un singur gând. Și gândul ne-a zâmbit. Si noi ne-am oglindit.
Cod rosu 🪭
vineri
miercuri
Stich.
Am găsit-o pe Stich in ploaie. Departe de casa. E tot mai confuza. Și tot mai slaba. Și e tot mai dureros sa o privesc asa. Îmi aduce aminte de Mica Zeitate.
luni
Note
Ma întreb uneori dacă a fi corect e tot una cu a fi drept. Din punct de vedere al resurselor și energiei consumate nu are nici o logica sa cauți dreptatea. Și totuși, ceva în mine striga.
Ca să iert, trebuie sa înțeleg. Nu pot ierta ca un orb. A fi corect înseamnă a expune greșeli. Și asta e obositor. Nu orice Adevăr trebuie descoperit. Cea mai grea lecție ...
Când iubești, nu se mai pune problema dreptății.
joi
Posibilități
Dacă as fi bogat, m-aș comporta exact ca un bogat. Atât de previzibil. Dacă as fi sărac, m-aș comporta exact ca un sărac. Atât de limitat. Dar așa, îmi pot exersa infinitele posibilități. Ma gândesc ca am ocazia unica sa fiu eu, și sa fac din asta un performance.
x4
După un timp, anii se numără din 4 în 4. Știi ca ești bine când te prinde Campionatul Mondial în același pub, cu aceeași prieteni, cu aceleasi iubiri și dezamăgiri.
miercuri
Mut de uimire
Sa nu poftești.
Era un costum cum nu am mai văzut, din lână, ușor vintage și interesanta croiala. L-am îmbrăcat și mi-a plăcut. Nu știam al cui e. Dar când l-am văzut cum îmi sta l-am luat. Apoi am aflat ca nu îmi aparține, ca e costumul altuia. Dar nu am vrut sa îl mai returnez și l-am ascuns în fundul sertarului.
Ce prostie am realizat. Niciodată nu o sa port costumul asta, va fi recunoscut. Dincolo de morala psihanalitica a acestui vis, ma întreb dacă totuși e greșit sa furi în vis. Vina psihologica e aceeași ca in fapt.
Știind ca inconștientul e dorința noastră pură, adevărul necontaminat de rațiune. Cati nu s-au trezit ca înșală in vis, dar câți s-au confesat la preot pentru dorințele lor ascunse? Exista aceasta distincție între fapt și gând. Caci gândul e libertatea noastră absolută.
Când vom fi judecați pentru visele, gândurile noastre, atunci ne vom pierde și ultima libertate. Libertatea de a păcătui. Și vom fi judecați a priori pentru ceea ce intentionam probabil, sa facem.
luni
Diferente culturale
Este interesant că la orci cultura poate dicta evoluția. Dacă un grup învață un mod diferit de a vâna, folosește alte sunete și evită alte grupuri, aceste comportamente reduc împerecherea dintre ele.
În timp, izolarea culturală poate duce la izolarea genetică, iar după suficiente generații, la apariția unei noi specii.
între ecotipuri diferite (de exemplu, orci rezidente și orci tranzitorii din Pacificul de Nord-Est), împerecherea este extrem de rară sau posibil chiar absentă. Aceste grupuri:
au diete diferite (pește vs. mamifere marine);
folosesc dialecte diferite;
au comportamente sociale distincte;
de obicei se evită reciproc.
Practic, cultura lor funcționează ca o barieră. Chiar dacă biologic ar putea produce urmași, în natură aproape că nu o fac.
Este un exemplu remarcabil de izolare culturală: nu sunt separați de munți sau oceane, ci de tradițiile și comportamentele învățate.
sâmbătă
joi
Cuiburi
Trec pe lângă un cuib cu berze. Trec pe lângă alt cuib cu berze. Și mi se pare ca toate cuiburile de berze sunt ofrande aduse Înălțimilor.
duminică
sâmbătă
Viata ca un zbor
joi
To be or not to be
Când ma întrebam.cine sunt eu în toată povestea asta? in crizele mele de identitate ma identificam cu Eul meu colectiv, social, cu meseria, cu doctorul, cu inginerul, cu apicultorul, cu artistul. Acum nu ma mai întreb, nu ca m-aș cunoaște, ci ca pur și simplu, Sunt. Mai înainte de a ști, trebuie sa fii.
Translate it into something beautiful
Un popor, o nație, are propria constelație familiara, propria ei energie, propriul ei suflet. Și limba e depozitarul acestor energii. De-aia am insistat sa scriu și sa cânt în propria limbă. Și dacă as fi ultimul român, tot as cânta pe limba mea. Caci se zice din bătrâni, ca orice pasăre pe limba ei dispare.
Encounter











