Când ma întrebam.cine sunt eu în toată povestea asta? in crizele mele de identitate ma identificam cu Eul meu colectiv, social, cu meseria, cu doctorul, cu inginerul, cu apicultorul, cu artistul. Acum nu ma mai întreb, nu ca m-aș cunoaște, ci ca pur și simplu, Sunt. Mai înainte de a ști, trebuie sa fii.
Un popor, o nație, are propria constelație familiara, propria ei energie, propriul ei suflet. Și limba e depozitarul acestor energii. De-aia am insistat sa scriu și sa cânt în propria limbă. Și dacă as fi ultimul român, tot as cânta pe limba mea. Caci se zice din profeți, ca orice pasăre pe limba ei dispare.
