Exista ceva in maretia lui Don Quijote. In tot ceea ce face pare ca da gres. Ceea ce tragic si frumos e chiar luciditatea lui. Da, cand Sancho doarme el piveste cerul plin de stele si se intreaba, cum pot unii oameni sa doarma fara sa-i doara nemurirea? Domn Quijote e un om lucid, cunoaste zadarnicia luptelor sale. Si totusi el lupta. Stie ca Dulcinea nu exista, si totusi nu inceteaza sa creada in ea. Sa lupti lucid nu inseamna sa nu crezi in lupta, ci sa lupti fara sa astepti izbanda. Ce gest de mare erou...Imi pare de o tristete de moarte si-mi vine sa plang...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu