Ii inteleg pe batranii care nu stiu daca vor mai trece o iarna. Traiesc ca in
Overtura lui Chaikovski in fiecare moment asteptand ziua invierii. Visez pruni infloriti. Visez primul zbor de curatire. Primul delir. Si tot ce iubesc devine cult, religie, obsesie, adictie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu