Nu am ascultat niciodata pana la capat Wagner. Niciodata. Sper sa nu ma trezesc in lumea lui si sa nu fie doar un vis urat. Foloseste instrumentele alea ca pe niste arme de razboi. Acest hard rock al muzicii clasice. Nu am sa fiu niciodata pentru Imperialismul Eului asupra Spiritului, chiar daca il inteleg pe prietenul Nietzsche, chiar daca le inteinteleg umbrele si fortele.

Eu sunt pentru anotimpuri, penteu stari si penteu pruni infloriti. Eu sunt pentru pace. Eu sunt cel soldatul care dezerteaza. Sigur ca m-as alatura eroilor, mortilor, soldatilor in Overtura lui Chaikovski. Dar ca un strigat de bucurie, ca dragostea invinge. As asculta acele salve de tun si foc de artificii ca o sarbatoare a pacii. Raboiul s-a terminat de mult...

Paradisul lui Vivaldi e diferit de cel al lui Mozart. E un Paradis mai mult nostalgic, trait subiectiv. Pe cand la Mozart paradisul lui e cat se poate de practic. Este mai de graba un paradis coborat pe acest Pamant, ca o gradina Japoneza. Oricine cunmintea sanatoasa poate intra in el.

Pe cand in Paradisul lui Vivaldi trebuie sa fii senil, sa te fii durut inainte atat de mult incat durerile s-au transofmat intr-un sublim joc de lumini si umbre, intr-o beatitudine de sunete care te inalta. Vivaldi vine dupa ce ai crezut ca totul e pierdut. Vivaldi e o noua Lume. E dimineata si ceata.

Nu inteleg de ce oamenii cauta viata extraterestra inainte sa priveasca o lacusta, un gandac de colorado sau o albina. Nu suntem pregatiti pentru astfel de intalniri.