Paradisul lui Vivaldi e diferit de cel al lui Mozart. E un Paradis mai mult nostalgic, trait subiectiv. Pe cand la Mozart paradisul lui e cat se poate de practic. Este mai de graba un paradis coborat pe acest Pamant, ca o gradina Japoneza. Oricine cunmintea sanatoasa poate intra in el.
Pe cand in Paradisul lui Vivaldi trebuie sa fii senil, sa te fii durut inainte atat de mult incat durerile s-au transofmat intr-un sublim joc de lumini si umbre, intr-o beatitudine de sunete care te inalta. Vivaldi vine dupa ce ai crezut ca totul e pierdut. Vivaldi e o noua Lume. E dimineata si ceata.
Si pentru mai multe Lumi, il avem pe Wagner.
RăspundețiȘtergereWagner? Pai atunci nu mai putem vorbi de Paradis.
RăspundețiȘtergereVorbeam despre mai multe lumi. Una de foarte de jos, intoarsa spre pamant si una foarte de sus... nu neaparat despre Paradis.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu mai multe lumi. Spune unul care e in lumea lui.
RăspundețiȘtergereChopin este in lumea lui. Si pare o lume frumoasa. Simpla. Pura. Cuminte.
RăspundețiȘtergereChopin in noptile Luna plina. Nu imi pare deloc simpla. Pura. Cuminte. Imi pare melancolica si tragica prin frumusetea ei.
RăspundețiȘtergereParca noi simteam aproape la fel. Haha! S-au mai schimbat lucrurile... Eu asa il simt pe Chopin.
RăspundețiȘtergereOamenii, Lumea, lucrurile. Totul se schimba. Dar eu sunt acelasi cand il ascult pe Vivaldi, unde nu am nevoie de memorie pentru a fi.
RăspundețiȘtergereAsa cum noi nu am avut niciodata nevoie de memorie pentru a continua sa fim.
RăspundețiȘtergereIl pastram pentru mai multe Lumi.
RăspundețiȘtergere