Nostalghia

 ***

Și eu stau și privesc cu ochii pierduți in zare

Și nu am o intrebare clară, o anume stare

Doar o presimțire de sfârșit, de nou început 

O neliniște in mijlocul zilei de vara

O casa pe care o las sa ardă tot mai departe 

Un oraș pe care îl privesc încă o data 

Înainte sa devin o stâncă de sare. 

Ochii mi se închid, spaima dispare din încordare 

Greutatea se lasă in pământ ca o pasare moarta

o coloana sonora curge cu pelegrini și sfinți 

Peste acest moment dintre mine și tine 

Între A inspira și A expira, un legământ...

Te vei trezi la ciripitul unei păsări

Deslușind mai întâi umbrele copacilor 

te voi aștepta la marginea apei

Acolo unde Cerul atinge Marea voi striga 

si ne vom prinde in dans de Zorba

Fără început și fără sfârșit 

 cu toți cei care au făcut posibil acest vis.