A fost o data o Sfânta care trăia intr-o casa de toleranta 

Pentru ca zicea ea, numai așa poți elibera omul de povara păcatului, a poftei, a trupului, pătrunzând in carne lui pana in adâncul sufletului, cunoscând binele și raul, frica ce-l anima,  iertarea intru împăcare...

Și Sfânta își oferă trupul fără bani, pentru orbi 

și pentru paralizați, pentru muribunzi, pentru șchiopi

Pentru cei fără adăpost, pentru copiii vagabonzi

trupul ei era intins și dezgolit pe masa ca cina cea de taina, ca toată Lumea sa se înfrupte din el.

...si mulți terminau plângând căci orbul începea sa pipăie și sa strige, șchiopul sa sara intr-un picior de bucurie, muribundul își găsise speranta,  omul străzii odihna și adăpost, între picioare ei calde, siguranța, liniște și pace!