(Canon)
Tu ai in tine, ascunse bine
niște cuvinte, (ne-cuvinte)
pe care încă, încă...
nu le cunosti, (re-cunoști).
Dacă am sa te învăț, cum sa spui
cum sa inchizi ochii (cu palmele)
cum se zice, cum se cânta, (roagă)
in limba păsărilor, și a florilor
pe limba florilor, și a păsărilor
acele cuvinte, (ne-cuvinte)
sau in orice alta limba (frumoasa),
o sa te îndrăgostești de mine (de tine?).
O sa ma confunzi apoi cu dragostea?
O sa ma confuzi apoi cu păsările?
Cu cerul. Cu viața. O sa fii geloasa!
O sa ma vrei doar pentru tine!
Ai sa plângi și ai sa razi plângând.
Apoi o sa imi reproșezi, (ca simți)
ca mai bine nu, (mai bine) nu
ai fi invatat, (ai fi trăit, ai fi simțit)
niciodată acele cuvinte, (ne-cuvinte).
Ca acum blestemi in loc sa Cânți, (sa Cânți) .
Fără sa știi ca eu sunt doar mediul, (oglinda)
prin care vezi in mine ce e rau (si ce e bine)
Căci nu de mine, Ci de viața, de păsări
De flori, trebuia sa te îndrăgostești tu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu