Händel. Are niște variații de îl coboară pe Iisus de pe cruce. Astăzi nu mai sunt nici muzici nici pictori care sa îl coboare pe Iisus de pe cruce. Și nu înțelegem de ce ne este intr-atât de straina durerea. 

De ce coborârea și nu înălțarea? Suferințe sunt rănile de dinainte, ceea ce e omenesc. Durerea e sufletesca. In durere exista o mângâiere, o dragoste și o grija in care rănile sunt spălate. In care trupul, simbol al suferinței, este îmbălsămat, apoi coborât in pământ. 

Nu se mai vede nici o urma de suferinta pe trupul lui Iisus. Nici măcar Sulița soldatului care ii străpunge coasta. Ci doar stigmatele in mâini și ele cicatrizate. Pentru ca suferința a luat sfârșit. Experiența omului a fost desăvârșita. Ca in durere se afla o convalescenta, un doliu, o stare care se limpezește. 

Nu încetez sa ma minunez de acest tablou al renașterii timpurii, de cromatica și expresia personajelor. E mai degrabă o pictura ce pune in scena Gratia Divina. Și nimeni nu va înțelege pana nu va lua chiar el, pentru prima data, in brațe, un corp inert, lipsit de viața, ca sa îl așeze ca pe o sămânță rară in pământ. 

Nu am fost aruncați in Lume așa goi

Nu am fost înțărcați de Sfinții părinți  

Nu am fost mușcați de câinii turbați

   *

Dar cu pielea de pe gard ne-am invelit

Alaptati de mugete, ridicati in coarne 

Din flaute am cantat si i-am îmblânzit 

 

 

Elohim, unde esti Elohim? Elohim...

Note: Teoria inconștientului (Freud) vs Teoria cunoașterii (Blaga).  Cenzura visului vs Cenzura transcendenta. Deplasare/deformare vs Disimulare.

Așa cum visele cenzurează conținutul latent de conținutul manifest, tot așa între Misterele existentei si cunoasterea individuata se instalează o cenzura transcendenta. Aceasta cenzura se interpune între subiect și obiect. 

De ce ar face asta Marele Anonim? Nu ca sa ascundă misterele cunoașterii, ci ca sa le potențeze. Cand nu e disimulat, misterul devine mister ca atare. Pentru a face din viața o experiența completa, unica, indidividuata, singulara, particulara, avem nevoie de un văl pe fata. 

Daca am cunoaște misterul gol, nu am mai trai experiența completa de a fi Om. Trebuie sa treci prin frica de moarte ca sa înțelegi ce înseamnă transformarea. Fără aceasta experiența omul ar fi asemeni Zeilor. Iar zeii nu sunt oameni. Zeul nu cunoaște frica. 

 

*

Oameni și păsări 

in același spațiu infinit. 

Mica zeitate in camera de vara, in lumina ferestrei, întinsa pe pat. Uite, mamare, vezi ca ai trecut prin moarte și n-ai murit? Micuta se uita la mine și îmi zambeste, de mama… Ma trezesc din somn plângând de bucurie.

*

Pai, am fost la cizmărie. 

Un fleac! 

Dicționar poetic

Zmotociclesc =  a zmotoci papuselele 

pana încep sa rada 

Verb. A păpuși = a frământa țațe și fund ca pe cozonaci

Adj. Șobolanosi = picioare reci in botosei de lâna 

Subst. Pl. Puișorii= sani cuminți, calzi și drăgălași, un Subst. care suferă adesea complimentare. 

Subst. Șuncă= carne molateca ce trebuie sărutată și apoi muscata pana se face tare. 

Subst. Aripioare = loc unde poți sa îți bagi nasul și sa dormi o vesnicie 

Verb. pălmuiere/ sinonim palmenintare = terapie prin regresie la stadiul de sugar 

Subst. Palme= comprese cu apa rece, cuib de păsări și de doruri 

Adv. Tron-de-Printesa = loc special in poalele mele de unde se poate imparti parul in doua ape, pe o singura cărare perfect dreapta, înainte sa ieși pe-afara.

Verb. rugacii = loc de pus fruntea intre puișori timp de un minut. 

Adv. Cuibarie = loc suspendat între cer și pământ prin care poți sa calatoresti in trecut sau sa zbori printre vise. 

Verb. A centraliza = a pune urechea pe centrala termică si a asculta dragostea ce arde pentru tine. 

Verb. A frigera = moment intim in care rămâi singur închis in casa, tu cu frigiderul. 

Derivat din verb. A (re) frigerea = spațiu între doua gânduri ce îți da ocazia sa fii una cu prezentul și cu obiectul. 

Adj. Pl. Tembelizoare= oglinzi neagre in care îți vezi umbrele. 

Adv. Aragazie = loc sfânt de care nu trebuie sa te atingi ca s-ar putea sa te arzi. 

Adv. Balconologie = loc de dispute aprinse despre sexul îngerilor. Dispute ce se lasă cu experiențe orgice. 

Subst. Biblio-grafie = colac de salvare in caz de molima. 

Verb. A Cobzari = a scoate vecinii din casa intr-o zi ploioasa. 

Adj. Bucăciune = o bucatica pe care o prinzi din zbor, o săruți de trei ori sub aripa, apoi o lași sa plece. 

Verb. A complimenta = un cuvânt spus când nu te astepti și care crează un efect de mișcare stânga-dreapta printre puișori.

 

Pentru cine sunt largile vremi? Pentru cine catargele?

Biblia - 

lupta omului cu barbarismul. 

Religia -

lupta omului cu îngerul . 

Istoria -

Așezarea omului in grădina la egala distanță 

intre Înger și Barbar.

cu mențiunea ca oricând poate fi 

Când una, când alta. 

*

Dar cel mai greu e sa fii…Om! 

 

• Către mai-marele cântăreţilor.
• De cântat pe harpa cu opt coarde.
• Un psalm al lui David

Leoaica tânăra, Iubirea 

 

*

Nu sunt lipsit de liberul arbitru.

 Destinul este insa, cea mai scurta cale.

Stau dovada vie ca am ales 

conform cu Adevarul din mine.

Exista o esența. 

O voința care transcende timpul. 

Iată și dovada .

Sufletul nostru șubred și sărac…

Eminem I am not afraid 

Sunt fericit! Sunt plin de recunoștință. Las aici un zâmbet tâmp. Las aici in Anticamera D un moment etern in care nu cunosc frica, nici Singuratatea. Nici o boala. Nici o suferinta. Numai dragoste care vine in valuri. Si onoarea de a fi in viața. In aceasta Lume. In aceasta țara. In aceasta familie. In acest corp. In unitate cu tot ce exista. 

*

 Singura proprietate pe care o avem este 

Numele. 

Psalm. O cantare pentru Ingeri!

 

Intr-o zi am primit in dar

 o pereche de adidași 

Și Universul Intreag mi se părea 

O pereche de adidași 

Și la vremea potrivita

Intrebat-am pe Dumnezeu 

Daca pot sa iau cu mine 

O pereche de adidași.

Dumnezeu râdea.

Si ingerii s-au oprit din cantat

sa probeze perechea mea de adidasi

cu cei o mie de ochii ei nu stiau 

de stangul sau de dreaptul

David, David, David , ma strigau 

 Vino sa ne legi șireturile! 

Sa ii fi vazut cu aripile lor înălțare 

strânși grămada ca niște fecioare timide

frumoși și dizgrațioși  

ca niste lebedele pe uscat 

cu mersul leganat de pinguini 

Îmbătați de duhul Sfânt!

Și eu radeam... și Dumnezeu.

Când ma întreabă lumea cum reușesc sa fiu Zen. 

 

Lumea e modul prin care Dumnezeu se limitează pe Sine. Iar dacă Omul cunoaște partea asta ascunsa din El, trebuie sa fie ceva extraordinar! Numai Omul poate spune asta, dintre toate miliardele de lumi și ființe celeste. 

E nevoie de Lumina care sa ordoneze materia. Și in aceasta munca de șantier intervine constiinta. Ne oferim voluntari cu gânduri mari. Ca vom aduce Lumina, ca vom pune ordine in Univers! 

Haha suntem putin naivi, de-aia uneori ne rătăcim. Nu mai știm drumul înapoi spre Lumina. Ne legam prea mult inima de pământ, suntem absorbiți de proiect, uitam. Dar nu-i nici o problema, cum se zice, avem tot timpul din Lume!