Händel. Are niște variații de îl coboară pe Iisus de pe cruce. Astăzi nu mai sunt nici muzici nici pictori care sa îl coboare pe Iisus de pe cruce. Și nu înțelegem de ce ne este intr-atât de straina durerea.
Nu se mai vede nici o urma de suferinta pe trupul lui Iisus. Nici măcar Sulița soldatului care ii străpunge coasta. Ci doar stigmatele in mâini și ele cicatrizate. Pentru ca suferința a luat sfârșit. Experiența omului a fost desăvârșita. Ca in durere se afla o convalescenta, un doliu, o stare care se limpezește.
Nu încetez sa ma minunez de acest tablou al renașterii timpurii, de cromatica și expresia personajelor. E mai degrabă o pictura ce pune in scena Gratia Divina. Și nimeni nu va înțelege pana nu va lua chiar el, pentru prima data, in brațe, un corp inert, lipsit de viața, ca sa îl așeze ca pe o sămânță rară in pământ.
Cred ca o fotografie ar reda cu adevarat expresia fetei persoanei care coboara fizic un corp inert si fara viata. :) Pentru ca e foarte greu, mault mai greu decat un corp plin de viata. Si dificil de tinut, pentru ca e foarte inetersanta senzatia cand atingi un corp fara viata, e ca si cum niciun muschi, os, incheietura nu mai este in legatura cu altceva. Nu mai misti "un tot", misti multe piese care au pierdut conexiunile. Foarte interesanta senzatia.
RăspundețiȘtergereZiceai ca ai auzit concertul la radio, cum ai asociat muzica cu pictura? sau e tot ca la corpul inert, o intamplare sa fie impreuna.
Scena e o transfigurare. Dacă te uiți la personajul care susține pe umeri picioarele observi durerea interioara ci nu lupta fizica cu greutatea trupului.
RăspundețiȘtergereAr fi interesanta o explicație științifică. De ce ni se pare mai greu un corp fără suflet? Probabil ca iese aerul, sau ceea ce numim viața.
Asocierile. Sunt pe baza fluxului involuntar, dar nu întâmplătoare. Exista un imaginar in muzica. Sigur, evit 90% din muzica clasica tocmai ca e prea teatrala. Rămân la perioada barocă și ceva din romantici.