joi

Oameni!!! Oameni…
 





 

7 comentarii:

  1. Da. Ca sa vezi. Nici acu nu imi vine sa cred. Sunt in doliu de trei zile. Nu deranja pe nimeni. Absolut pe nimeni. Si nimeni nu stie cine a facut asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aproape ca mi-am pierdut orice speranta in umanitate. Sunt tare dezamagit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu cum e. Si eu sufeream dupa un copac taiat sau tufa cu flori. Din poza, ma gandeam ca e taiata doar o parte, si ca mai ramane ceva...
    Am avut si eu niste interactiuni zilele astea care m-au dezamagit; tot asa...oamenii... Dar daca raman suparata imi fac rau in primul rand mie. Am scris versurile astea:

    The heart is opened to each as a potential friend

    Ready to talk as if there is no time... soul to soul, no walls

    Kids have to wait because there are others around

    She does not carry the burden of unforgiveness or bitter feelings

    That would make the eyes look them in askance,

    And pass quickly, and hide to hate.

    Glossy lake is the heart now, with a boat on it, no monsters lurking

    A garden with trees and a stream, a picnic basket near by

    Have a seat here... we are all different, but not too different...

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa poezia.

    Cât despre iedera, nicimacar stoicismul lui Seneca nu ma consolează.

    RăspundețiȘtergere
  5. Te va consola viata (din ea). Daca a ramas partea de jos, poate mai da din ea si se reface incetul cu incetu. Unii zic de iedera ca e ca tiganul:)) Creste mereu. Asa se intampla de multe ori, trebuie sa o iei de la capat dintr-un motiv sau altul...

    RăspundețiȘtergere
  6. Stau la etajul trei. Poate peste 10 ani o sa ajunga iar pana la mine. Așa e, viața găsește mereu o cale. Mersi de consolare :)

    RăspundețiȘtergere