La câteva zile după ce mi-am luat rămas bun de la Mica Zeitate, mi s-a făcut foame. Am deschis frigiderul. Mamare avea mereu o bucățică de brânza feta de capra. Rămăsese mai puțin de jumătate. Am luat si am mâncat. Și aceasta bucatica de brânza feta a fost legătura noastră între viața si moarte. Eu sunt aroma. Eu sunt gust. Eu sunt pământ… mi-a spus. Și am mâncat. Și am plans…