*
Ma vede mama in grădinița
Cu o foarfeca in mâna stânga
Cum caut sa tai niște bujori
Și ma întreabă: pentru cine ?
*
Pentru mine, mama, pentru mine!
Pentru ca merit sa fiu al meu
sa număr zilele senine și fericirile
după numărul bobocilor înfloriti.
*
Good for you! 🙂
RăspundețiȘtergereGood for Me
Ștergere.
RăspundețiȘtergereUn punct, doua sau trei?
Ștergereunul
RăspundețiȘtergereAtunci e punct și de la capăt.
RăspundețiȘtergerecardinal
RăspundețiȘtergerece cardinal?
Ștergerepunctul
ȘtergeredinAxismundi
RăspundețiȘtergerela Salvator Mundi
ȘtergereDavid..
RăspundețiȘtergereAs fi vrut sa-ti dau un cadou mai frumos de-atat, unul mai scump, dar trebuie sa recunosc, in tot cufarul meu nu am gasit ceva mai frumos, mai scump, mai pretios, desi am rascolit mult. Perspectiva ca ai putea sa vezi doar psihologie in acest mic dar ma sperie. Iti las o carte pe noptiera, nimeni n-a mai deschis-o, foile sunt lipite intre ele, s-ar putea sa dai doua sau trei. Si cand noptile vor fi grele, iernile geroase, o vei putea arde ca sa te incalzesti. Am si o anumita recomandare, asa ca la doctor, iti spun cum sa citesti ca si cum te-ai trata de anumite boli. Inainte de culcare, adu-ti casetofonul aproape. Apasa pe buton si asculta-l pe Bach cum te mangaie cu arcusul lui pe obraz si pe gat, si pe sapte. Asculta-i viorile intr-un Concert Dublu in note minore ca o miere curgand, asa sunt eu. Curg pe sub pamant si nimeni nu ma vede. Dar daca lipesti urechea de pamant sub scoarta uscata vei auzi izvoarele cum freamata, vei auzi cum viata ma traieste, cum sunt plin de aceasta vitalitate a frunzelor moarte, a viermilor care toaca oasele, a bacteriilor care ma descompun in note muzicale. O poveste ca un cantec de lebada, lin pe luciul lacului cand luna se arata. Totul e aici si se pierde. Iti scapa in momentul urmator si n-ai sa intelegi niciodata daca nu treci. Sa treci pe suprafata apei, sa luneci pe o raza subtire de soare in adancuri intunecate, sa opresti roua in panza de paianjen, sa luneci pe aceasta raza subtire spre nemurire. O poti citi cu fiului tau. Iar cand va adormi, tu sa continui sa citesti, sa nu te opresit pentru ca el o va auzi ca prin vis, si va surade, chiar daca tu iti vei intoarce fata plina de lacrimi. E o poveste pentru oamenii mari care inca mai au pe umeri povara copiilor, e o poveste pentru copiii de pe umerii unor Uriasi. E povestea mea...Acum e si povestea ta. Nu te intrista cand vei pune capul jos, cand vei intoarce ultima fila, pentru ca am lasat 12 file nescrise. Caci ce o carte cand o deschizi daca nu iti da aripi, un acoperis pe casa, o rampa de lansare, o barca pe mare? Pentru ca povesta care nu va fi spusa, e a tainei lumina, cerul din care bea curcubeul, mistretul cu colti de argint, e jghiabul in care te-am pus ca sa continui povestea nescrisa, e dealul de pe care te-am urcat sa-ti dau drumul spre mine, e sina de tren care te aduce acasa. E povestea unui bot cu ochi intr-o tara sfanta, intr-o viata ascunsa de ochiul lumii. Nu esti ca lumea, tu ma citesti cu inima, tu imi atingi literele, inchide ochii, adu-o aproape de inima, simte-i mirosul proaspat dintre file. Atunci vei intelege ca un orb ce vede prin mine. Te-am iubit mult si o sa te astept mereu. E tot ce am, 12 file nescrise. Le vom scrie noi candva...
RăspundețiȘtergere12 ani ..
RăspundețiȘtergereAs fi vrut sa-ti dau un cadou mai frumos de-atat, unul mai scump, dar trebuie sa recunosc, in tot cufarul meu nu am gasit ceva mai frumos, mai scump, mai pretios, desi am rascolit mult. Perspectiva ca ai putea sa vezi doar psihologie in acest mic dar ma sperie. Iti las o carte pe noptiera, nimeni n-a mai deschis-o, foile sunt lipite intre ele, s-ar putea sa dai doua sau trei. Si cand noptile vor fi grele, iernile geroase, o vei putea arde ca sa te incalzesti. Am si o anumita recomandare, asa ca la doctor, iti spun cum sa citesti ca si cum te-ai trata de anumite boli. Inainte de culcare, adu-ti casetofonul aproape. Apasa pe buton si asculta-l pe Bach cum te mangaie cu arcusul lui pe obraz si pe gat, si pe sapte. Asculta-i viorile intr-un Concert Dublu in note minore ca o miere curgand, asa sunt eu. Curg pe sub pamant si nimeni nu ma vede. Dar daca lipesti urechea de pamant sub scoarta uscata vei auzi izvoarele cum freamata, vei auzi cum viata ma traieste, cum sunt plin de aceasta vitalitate a frunzelor moarte, a viermilor care toaca oasele, a bacteriilor care ma descompun in note muzicale. O poveste ca un cantec de lebada, lin pe luciul lacului cand luna se arata. Totul e aici si se pierde. Iti scapa in momentul urmator si n-ai sa intelegi niciodata daca nu treci. Sa treci pe suprafata apei, sa luneci pe o raza subtire de soare in adancuri intunecate, sa opresti roua in panza de paianjen, sa luneci pe aceasta raza subtire spre nemurire. O poti citi cu fiului tau. Iar cand va adormi, tu sa continui sa citesti, sa nu te opresit pentru ca el o va auzi ca prin vis, si va surade, chiar daca tu iti vei intoarce fata plina de lacrimi. E o poveste pentru oamenii mari care inca mai au pe umeri povara copiilor, e o poveste pentru copiii de pe umerii unor Uriasi. E povestea mea...Acum e si povestea ta. Nu te intrista cand vei pune capul jos, cand vei intoarce ultima fila, pentru ca am lasat 12 file nescrise. Caci ce o carte cand o deschizi daca nu iti da aripi, un acoperis pe casa, o rampa de lansare, o barca pe mare? Pentru ca povesta care nu va fi spusa, e a tainei lumina, cerul din care bea curcubeul, mistretul cu colti de argint, e jghiabul in care te-am pus ca sa continui povestea nescrisa, e dealul de pe care te-am urcat sa-ti dau drumul spre mine, e sina de tren care te aduce acasa. E povestea unui bot cu ochi intr-o tara sfanta, intr-o viata ascunsa de ochiul lumii. Nu esti ca lumea, tu ma citesti cu inima, tu imi atingi literele, inchide ochii, adu-o aproape de inima, simte-i mirosul proaspat dintre file. Atunci vei intelege ca un orb ce vede prin mine. Te-am iubit mult si o sa te astept mereu. E tot ce am, 12 file nescrise. Le vom scrie noi candva...
RăspundețiȘtergere