marți

Un dans înainte de îmbrățișare. Doua vulpi intr-o poiana alergând, căci s-a topit zăpada.  imaginea căderii in piruete, asemeni semințelor de frasin sau de păpădie, freamătul plopilor...și iubirea dintre doua fete, atât de inocenta.


Duetul florilor


https://youtu.be/SmEX4hEw4kQ

8 comentarii:

  1. Colt de Rai! Si muzica e in ton cu spiritul peisajului.

    Si au venit vulpile in poiana asta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Vulpile sunt din alta poveste. Aproape ca te intrebi cum e posibila căderea când exista așa muzica și atata sublim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma gandeam la cadere ca la o parte din dans, din sublim...

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, căderea in sublim, căderea ca înălțare și abandon căci nu exista sus sau jos in Univers.

    Însă ma întreb cum e posibila căderea in anomie, in dezastru și cenușă cu așa muzica.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu ma intreb tot timpul cum e posibila caderea ca anomie. Ca sublimul inalta si caderea asta e greu de conceput. Da, nu aveam in cap sensul asta...

    RăspundețiȘtergere