Din Cardiff nu erau rute directe, ma duceam in Madrid de anul nou, si am zis sa evit Londra, asa ca am luat cu escala in Amsterdam. Mi se facuse foame rau si nu aveam nici un euro. Doar o moneda de o lira. Norocul meu a fost ca in Amsterdam branza e peste tot. Asa ca am degustat cubulete din scobitori, dar tot nu mi-am potolit foamea. Ma uitam cu jind la vitrinele cu sandwichuri frumos luminate. Nu stiu cum, ca nu aratam chiar asa a boschetar, dar un tip s-a oferit sa imi plateasca un sandwich. A fost probabil cel mai bun sadwich. 

Ei bine, inainte sa trec la chek-in, am dat de un tonomat in care erau multe monezi de un euro, mai erau si alte obiecte de valoare. Am bagat in tonomat lira mea cu care nu puteam cumpara nici o cafea, ca sa nu ii mai port de grija. Si am dat sa plec. Nu am facut mai mult de 5-6 pasi, ca am auzit sunetul banilor ca o cascada metalica. Cadeau si nu se mai opreau, valuri, valuri. 

M-am intors si mi-am umplut buzunarele de maruntis. La poarta, m-am descaltat, mi-am pus cureau in lada de plastic si mi-am golit buzunarele. S-a uitat putin ciudat agentul de frontiera la mine, si m-a luat la verificat intr-o Anticamera securizata. Pe bune? S-au luat de buletinul meu putin deteriorat intr-un colt. Intr-un final, pentru ca am inteles ca aveau nevoie de un motiv de perchezitie, mi-au dat drumul, fiindca am fost cooperant. Pana la urma nu eram decat un biet student, muritor de foame...

    Se pare, prea bunul meu prieten, ca apa sărata are proprietăți terapeutice, mai ales dacă suferi de boala filosofilor, care e sora buna cu moartea.  Am închis ochii si m-am lasat așa purtat de curenți spre insule de glasuri și voci, ca si cum as fi prins diferite frecvente ultrascurte la un radio vechi. Aici bulgarii, aici lipovenii și rușii, aici cota Dunării in șapte limbi, aici bătrânii vorbeau despre politica, alții despre binefacerile si minunile acestor bai, despre ploaia care se anunța și care avea sa mature totul in cale… 

    Sarea cu aerosoli desfunda narile, mirosul este mai viu ca oricând, amplificat de namol, alge si mal ce fac din simturile olfactive o experienta intensa. Mai ales doamnele emanau tot felul de feromoni, ca niște flori purtate de vant. De sus, prin ochii unui pescăruș, nu eram decat niște pălării la apa, împinse de val la țărm. Numai luate ca întreg aceste discuții efemere, banale, numai așa poti desluși imaginea divina care le anima. Iată o priveliște! mi-am zis… Iată un loc spre care sa îți indrepti privirea, și sa te uiți la fiii oamenilor… Sa apleci urechea la rugăciunile lor... La planurile lor de mâine. 

O seara de bossa nova in grădina bisericii Domnești. Lumina calda proiectează pe zidul de la apus umbrele copacilor. 

In ritmurile chitarei se rupe un moment de liniște. O fantana arteziana la câteva sute de metri ma face sa fiu conștient de simțurile mele și ma uimesc de așa auz. 

Bătăile din aripi ale unui porumbel. Aerul sub presiune cand o fetița desface o sticla de Coca-cola. Rotile unei mașini pe piatra cubica, tocurile unei doamne. Viața continua in tăcere, viața merge mai departe.