Din Cardiff nu erau rute directe, ma duceam in Madrid de anul nou, si am zis sa evit Londra, asa ca am luat cu escala in Amsterdam. Mi se facuse foame rau si nu aveam nici un euro. Doar o moneda de o lira. Norocul meu a fost ca in Amsterdam branza e peste tot. Asa ca am degustat cubulete din scobitori, dar tot nu mi-am potolit foamea. Ma uitam cu jind la vitrinele cu sandwichuri frumos luminate. Nu stiu cum, ca nu aratam chiar asa a boschetar, dar un tip s-a oferit sa imi plateasca un sandwich. A fost probabil cel mai bun sadwich. 

Ei bine, inainte sa trec la chek-in, am dat de un tonomat in care erau multe monezi de un euro, mai erau si alte obiecte de valoare. Am bagat in tonomat lira mea cu care nu puteam cumpara nici o cafea, ca sa nu ii mai port de grija. Si am dat sa plec. Nu am facut mai mult de 5-6 pasi, ca am auzit sunetul banilor ca o cascada metalica. Cadeau si nu se mai opreau, valuri, valuri. 

M-am intors si mi-am umplut buzunarele de maruntis. La poarta, m-am descaltat, mi-am pus cureau in lada de plastic si mi-am golit buzunarele. S-a uitat putin ciudat agentul de frontiera la mine, si m-a luat la verificat intr-o Anticamera securizata. Pe bune? S-au luat de buletinul meu putin deteriorat intr-un colt. Intr-un final, pentru ca am inteles ca aveau nevoie de un motiv de perchezitie, mi-au dat drumul, fiindca am fost cooperant. Pana la urma nu eram decat un biet student, muritor de foame...