joi

De dragoste bolnava

 Au fost și zile mai bune, nu pot spune… 

Când mâncam parizer cu muștar si pâine

nu îmi plăcea deloc ciorba fără sare

Ceaiul fără zahar, pilaful fără viermi

Ce vrei sa-ti aduc? ma întreba mama

deschideam raftul de fier sa fac inventarul 

Gândaci timizi se ascundeau prin colțuri:

Parizer cu pâine, mai am doua portocale

O punga de pufuleți și un baton cu gem

Iaurt cu căpșuni și neaparat, compot de visine!

Au fost și zile mai bune, nu pot sa neg asta…

Sus, la ultimul etaj, salonul opt zeci și noua 

Umblam cu branule in sânge si eram Fericiți 

Cu Bibi Soare, Adi Lăstun si rudarii din Salatruc.

Ne vizitau prietenii, aveam frati, mame și matuse 

Numai pe Grigore, țiganul, îl uitasera pana și Sfinții

Si toți ne întrebau duios: cum te mai simți azi?

Profesorii ne motivat absentele din urma 

Infirmierele ne schimbau cearceafurile albe

Doctorii ne ascultau cu atâta interes durerile 

Vecinii se simțeau vinovați ca ne-au urecheat. 

Au fost, au fost si zile cu Soare, toată lumea spune

Pe holurile întunecate din Spitalul de Pediatrie.

Era ca la grădinița, cu zâne și elfi desenați pe pereți 

In ziua de Crăciun aveam patul singur, la fereastra,

Si asteptam moșul sa vina intr-o mașina cu basculă.

Au foat și zile mai bune, toată lumea spune…

Fiindcă incepusem sa exist, sa simt, sa ma intreb

Când coboram cu liftul la magazinul de la parter 

Uneori se deschideau ușile in subsolul morgii 

Plin de șobolani și cadavre care îmi zâmbeau fardate.

Au fost, au fost zile și apoi nopți de vara, de iarna, 

Oricând puteai sa fii in centru atenției, cu o boala.

Au fost zile bune, când bunica imi dădea vin pe furiș,

Ca zicea ea, asta o sa te vindece, e bun pentru toate

Nu înainte sa jur, ca n-am sa spun la nimeni secretul

Mare dreptate avea, Dumnezeu sa o ierte, ca i-am zis

Înainte sa plece, nu lua liftul, coboară mai bine pe scari 

O dureau picioarele, sărăcuța, sus, jos, la ultimul etaj.

Au fost multe zile bune scrise in fisa de internare…  

Stare generală satisfăcătoare, spunea Dr. Luca zâmbind

Mâine te externam, nu avem destule paturi pentru toți

Dar eu tușeam grav, căci tocmai ma vizitase Adelaida.




4 comentarii:

  1. Tocmai scriam ceva de sanatate si mancare :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Am suferit destul in bucuriile mele se copil. Acum sunt mai sănătos ca oricând. Am zile cand ma felicit: David, azi nu te doare nimic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa si eu, ma simt extraordinar! Era o chestie in copilarie cu injectiile din 6-n 6 ore, ampicilina/penicilina, vreo saptamana...fund ciuruit :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Când era mai rău, ne era și noua bine! Haha Nu stiai cum sa o mai dai. Cel mai nasol era aia de la 6 dimineața! Ca te trezea din cele mai fericite vise.

    RăspundețiȘtergere