5 Noiembrie , nu știu de ce dar
E anotimpul in care îngerii se încalță
Cu bocancii mei de la Reebok
Ca sa imi poarte pașii mai departe
Prin noaptea in care sunt nemuritor.
Imi iau zborul pe acest covor Persan
Căci a fost cumpărat cu pielea
Negruzzei, când a lovit-o mașina
Parca și azi îl văd pe Șole in strada
In mijlocul intersecției, urlând.
Mare curaj am avut, Doamne,
Sa ma avânt in aceasta Lume
Ca intr-un sens giratoriu fără ieșire.
Dar targu-i târg, iar măgarul asta
ma poarta prin lume fără griji
Ca și cum as pluti doua palme
Deasupra frunzelor căzute.
Nu e atat de rău, cum sa spune,
doar ca, Doamne, îmi lipsește curajul
Nebunia cu care am căzut in Lume
Atunci când ma vei striga, pe nume
sa nu ezit, sa ma întorc la tine!
Șoferul coboară din ARO buimăcit
Aveți un cuțit? Negruzza se zbate
Lumea priveste gura casca la fereste.
Îl las pe Șole in genunchi, in strada
O iau la fuga sa îl anunț pe tata:
“A dat mașina peste Negruzza
Se zbate între viața si moarte
Chiar in intersecția de la 6 Martie!”
E noaptea in care îngerii, șomeri
Se reazama pe crucile din cimitir
Ce amintiri, ce amintiri frumoase!
Fumează Iske, na, aprinde o tigara!
Ascunde-ti capul in Tranșee
Sa nu te nimerească-un glonț absurd
Ca viața e ca un fum, de toamna!
A doua zi dimineața pe scari
Il văd cum îmi zâmbește Șole
Oamenii de la blocuri stau la rând
Caci măcelarul dirijează corul
Apa fiarta, du mațele, tine cornul
-De ce rânjești ma ca prostu?! îl întreb
-Pai cum, nu știi ce afacere avem?
O sa îți faca bocanci de pielea Negruzzei...
Ce ma, nu te bucuri și tu puțin?
Ca doar vine iarna, și bine ti-o prinde!
