Dacă stai si privești atent,
Acel mileu a fost brodat cu gâște
ramura a fost cusuta cu frunze
banca din scândura dulce
bătută in cuie de mine și de tata
Aceata pătura care i-a incalzit
picioarele lui mamare iarna
Acel zid umbrit de soare
Daca stai si privești
Ai sa vezi altfel lucrurile
Care ne însuflețesc
Și care s-au adunat toate
Sa împlinească acest moment
Peste care noi, oamenii,
Trecem uneori atât de ușor.
Pentru ca fiecare obiect
Ce se vrea privit si iubit
Trebuie mai întâi, imblanzit.
Natura "insufletita." Inspira atata liniste, pace, si acasa...
RăspundețiȘtergereCumva firescul lucrului atât de improbabil.
RăspundețiȘtergereDe ce improbabil?
ȘtergerePlus ideea de a imparti lumea/durerea cu diferite entități.
RăspundețiȘtergereDavid
Știi curentul ăla Dadaist? Improbabilul e întâlnirea dintre o mașina de cusut și o umbrela pe masa de operație. Cu cât improbabilul e mai mare cu atât imaginea e mai puternica. Pentru mine asocierea obiectelor antinomice înseamnă arta, căci iese din masa amorfa a întâmplărilor și se releva o alta dimensiune: aici, cea a paradisului terestru. Leul vs mielul, doua antinomii.
RăspundețiȘtergereA, da, asta e si interesant in poza, cum stau gainile asa linistite intre pisici. Dar eu aveam o alta perceptie a cuvintelor, ma gandeam la lucru cu sensul de munca, si alte idei imi veneau de aici... :))
RăspundețiȘtergereIntru-un singur cuvânt. Armonie.
RăspundețiȘtergeredacăstaișiprivești,cuochiiînchiși,aisămăauziînpiept
RăspundețiȘtergereDar despre aceste trairi, despre acest minunat tablou cu umbre si soare, avem ceva de comentat?
RăspundețiȘtergere