Dorm pisicile-n țărână. Dorm si puii in gaoace. Dorm frunzele sub frunze. Dorm si florile de păpădie. Doarme o vaca la amiaza și eu dorm afara-n leagăn. Și nu e nici o diferența între somnul meu și al ei. Caci in somn… ne întâlnim bunicile și unchii.
Cred ca "intalnirile" e un fel de a spune. Ca in somn ii vedem de departe ca printr-un geam aburit. Nu interactionam, chiar daca ar parea ca da. Cel putin asta e senzatia mea...
RăspundețiȘtergereSomnul, nu e visare, nu poți vedea nimic și nici cunoaste.
RăspundețiȘtergereSomnul e acea reconectare la un Tot care se numește ființa lucrului(căci e una) care exista și prin care existam.
Prin somn ne aflam in afara timpului, deci suntem una cu străbunii. Asa cum in somn suntem una și cu animalele, cu plantele, cu elementele, fiindca împărtășim aceeași stare-de-prezența.
Pana și peștii dorm!
David
Citind in "Wisdom of the Sands" (Citadela), am gasit asta:
RăspundețiȘtergere"when the shadows of night have fallen and closed your eyes, all men are alike. Even he who sleeps in prison, wearing the iron collar of a man condemned to death, is nowise different from the rest of you. All that is needful for such a man is to find himself at one again with his fellows, in love regained."
Citadela? Rămâne in picioare chiar și in desert, biciuită de nisip și soare ca o torță aprinsa in noapte. Când nu știu drumul, ma orientez după zidurile ei. Desertul Creează mirajul acela in care te afunzi. Începi sa crezi ca vezi case, orașe, zidul, orgolii, ambiții, invidii, când de fapt toate astea sunt iluzii.
RăspundețiȘtergere