duminică

In hotarul marilor mistere

Ninge, 

ninge afara și viscolește zăpada 

In soba trosnesc lemne 

Cei patru muschetari se joaca 

Baba oarba 

Mama lucrează la andrele ciorapi 

de lâna 

Ninge, ninge afara și viscolește 

Oare de ce nu mai vine, 

tata?

Mama deschide "coliba unchiului Tom" 

Și ne chema la subțioara ei calda 

Când auzim bocancii cum bat in prag

la intrare  

pasul pe loc ca un soldat  

E tata! A venit tata! Vrem sa-i ieșim 

Sa-i sărim in brațe 

Și tata își scutura parul si paltonul 

de zăpada 

Ne-a adus turta dulce și portocale 

Caci maine e Crăciunul 

Patru muschetari, toți de-odată năvalnic  

ii sărim in brațe 

Sa ne dea uța pe picioare și apoi

Ultima tura cu avionul 

pana in pat  

Îl tragem de urechi crezând ca 

e o Mobra veche 

Haideti, Haideti la culcare fiecare 

prima e Ritz, 

Tata încălzește plapuma pe soba 

Apoi Esther 

in patul de sus suprapus 

Maria și Eu 

Și plapuma aceea calda peste mine 

O simt și-acum 

ca și cum m-ar învălui in pace 

și siguranța 

toată dragostea cerului coborând 

intr-un cor îngeresc 

Peste dealurile înzăpezite, peste vai

și peste somnul meu 

de veci. 


2 comentarii:

  1. Știi... de Crăciun e o
    stare,
    Colinde, amintiri--
    vâltoare,
    Jucării, decoratii--
    candoare,
    Aproape cred că nu mai e
    Moarte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat. Crăciunul e o stare. Tocmai de-aia o trăiesc încă de pe acum. :)

    RăspundețiȘtergere