Cine din generația uitată,Nu s-a luat după morți
măcar o data?
Mergeam la brutărie sa cerem
Coca de paine
Din care sa ne facem pizza
cu de toate.
Asa a apărut în Napoli
din criza și foame
Din prea multa imaginație.
O pizza medie, nu mare.
Mi-am adus aminte azi
Când am văzut o femeie
Cu coșul de paie
Venind de la biserica
Nu aveți niște coliva?
Sfințită? Sfințită !
Ea a fost mai norocoasa
Ca de-aia a crescut atât
de frumoasă...
Morții au avut grija de ea
Și soarta a invecinato
cu cimitirul
Când părinții au abandonat-o
Iar Mama Mare,
a adoptat-o
Și aproape în fiecare săptămână
Era câte o înmormântare
și Mama Mare venea mereu, săraca,
ca un Pelican
cu cinci pungi albe de pomană.
Morții ne-au crescut
din dorința
Proscrisa de străbuni
Cu litere de ceara și lumânare,
intr-o zi de Sâmbăta sa se facă
Veșnică Pomenire.
Oricum, am aflat, mai târziu,
Când părinții noștri erau
în Italia plecați
ca pizza nu e prea sănătoasă,
așa ca
ne multumeam și cu puțin de...
Tort-de-paine.
Da, în amintirea acelor Buni
Sa facem un tort
insiropat cu căpșuni
Sa nu lipsească,
va rog, felii de mandarine
și coaja, coaja de portocale
sa fie răzuita bine.
Acum ma plimb cu
scuterul
Pe strada dinspre cimitir
Și nu mai sunt gropi
în asfalt
Și totul e asa cum am visat
Ca o sa fie. doi indieni
în centrul vechi fac poze
Trei norvegieni
vizitează mănăstirea
Orasul ca o iedera
Se înaltă
Pe zidurile bunicilor
noștri
Noi, martorii tranziției
Copiii ploii.
pe noi
La fel ca pe un pod
Vor trece alte generații
de umanoizi
Crescuți cu pizza
cu ananas si fructe de mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu