GenZ

Am blog, ca un barbat adevărat 

cu suflet de arhiva .zip

Amintirile-s ca niște shot-uri 

luate cu puțină sare. 

Te scroll-uiesc din când în când, 

dar nu prea des

doar cât să-ți dau un heart 

sau un facepalm, oricum,

nu însemna nimic. 

Dar știi ce? E ok să nu fim 

conectati, 

pentru că viața nu e un feed 

cu highlights, 

e doar un mix messy de reels, 

memories, și buffering. 

De ce sa mai cauți sensul vieții 

dacă ai semnal la telefon? 

Când te invit la un suc, 

tu îmi recomanzi Nokia 

cu clapeta din 2008. 

Dar cel puțin, nu ți-am propus 

o plimbare în Cișmigiu. 

Ai fi spus ca e baby-core 

vibe cu noslagie. 

Și nu, 

azi nu m-a supărat 

nici capitalismul nici realitatea, 

de care te plângi. 

Nu cred în Moș craciun 

asa cum nu cred 

nici în casa de pensii. 

O sa fim salvati toți de UBI. 

Întrebarea e daca 

exista viata după moarte? 

Dacă nu, ia-ți un meme 

si un xanax. 

Te ghost-uiesc când ți-e lumea 

mai draga 

Gen poof, dispărut, vibe evaporat. 

E ca și cum ai da skip 

la toate tutorialele 

despre fericire și apoi, boom

totul se rupe în pixeli. 

Anunțuri cu joburi fake, 

40 de ore, nimic nou,

E maratonul clasic al adultului. 

Și nici măcar nu am timp 

sa ma plâng,

ca vine next trend și trebuie 

sa fiu fresh, cu energie 

sa dau swipe, sa nu pierd 

nimic. 

Totul vine la pachet 

ca un Happy Meal. 

Ne tavalim puțin prin ironii 

și real talk, 

pana facem o mutare serioasa 

un deep dive in Viața,

Un feeling cu glitch 

care nu te reprezinta. 

Când vei epuiza tot jargon-ul, 

va cădea atunci și filtrul.

Va rămâne o notificare 

pe care ai uitat sa o deschizi, 

de la o aplicație inutilă. 

Să fii vindecat azi e ca și cum 

ai ieși dintr-un escape room 

emotional. 

Ai dat unblock la traume, 

uninstall la iluzii, update la sistem.