Ascultam la asfințit Înger păzitor , un poem mai vechi. Eram cu fața spre mare, cănd soarele își dădea ultima suflare . Cineva s-a apropiat și m-a întrebat ce ascult.
Tocmai începea alt poem și i-am dat sa asculte, în premieră. Am fost impresionat sa vad cum ochii ei lacrimau ușor. Mi-a spus ca și ea scrie poezii.
Ma gândesc cu durere... Cumva, soarta poetului e soarta Sfântului damnat. Bucuria lui mereu umbrita de păcat. Și totuși, măcar de ar fi păcatele lui, ci nu ale unei Lumi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu