Când mă gândesc ca mai mult de jumătate din oamenii de pe acest pământ nu știu ce e iarna, ma simt atât de norocos. Sa ai in tine dimensiunea intinderilor albe, sentimentul infinit al vieții și al morții.
Și mai ales sa te ridici o data cu fiecare fulg de zăpadă. Asta ma face mai sensibil și îmi da un avantaj. Nu exista nostalgie mai mare. Așa că pregătesc un albumul care va vedea lumina poate înainte de Crăciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu