Leda

în fiecare noapte, 

cu Luna sângerândă,

înainte să mă trezesc eu

din visare,

ea se duce spre Lacul

cu Nămol și nuferi 

nu am văzut-o niciodată,

dar vedeam mereu 

urmele fulgilor 

în Lacul cu Nămol 

Și nuferi,

Unde se îmbăia 

în fiecare noapte, 

cu Lună sângerândă...

 

*

 

„nu te uita la mine”,

îmi striga

de prin stufărișul dens,

„nu te uita la mine,

că sunt urâtă,

încă nu mi-au dat fulgii,

încă 

nu mi-au crescut Genele 

pană la Stele”

 

*

 

dar eu știam că e acolo,

frumoasă și nudă...

în Lacul cu Nămol 

Și ghiol ,

acoperită in flori de nufăr

știam...

în fiecare noapte, 

cu Luna sângerândă...