Era bolnava. Și totuși atât de frumoasă. Suferința o schimbase in ceva atât de fragil. Dar mai mult ca orice, tăcerea ei era atât de sublimă. Caci numai o frumusețe tăcută putea transfigura suferința unei fete. Mă privea cu ochii tăcuți. Cu buzele vinete. Cu mâinile palide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu