În pod urcam lucruri de care am uitat
dar care raman mereu acolo.
O Stea cu care, în urma cu 40 de ani
mergeau frații mei la colindat.
Eu. O icoana pe lemn. Nedatata,
Probabil pe la vârsta de 10 ani.
Și tata. Si-a coborât părinții din pod
Semn ca e tot mai aproape de ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu