 |
| photo D.M toate drepturile rezervate |
n-am sa le mai vad, niciodata poate
si mai bine Nu, sunt mult prea fricos...
Am nevoie de un spatiu inchis, stabil,
de un loc intre munti, sa ma stiu...
Calatorind am inteles ca ma desprind,
ma desprind ca o calota de continent
si ratacind pe mare eu port in suflet
un urs adus din departarile polare...
eu nu inteleg cum e imaginea asta, sunt nori acolo?:-??
RăspundețiȘtergere...lumea sub cearceafuri,
RăspundețiȘtergeresi tu fricos ca lumea.
Ai nevoie...
Spatiu stramt sau libertate?
In fotografia asta mie mi se par tot una ...
dar cu sa fie norii asa de jos???
RăspundețiȘtergereNu sunt norii josi, sunt eu sus...
RăspundețiȘtergereCe e interesant ca pe langa gardul acela erau niste trepte care te coborau in nori.
Destul de sugestiv, nu?
Catre anonim...Toti au vorbit despre tristetile marii, dar nimeni nu s-a gandit la nostalgia inaltimilor, si la pustiul pe care ni-l deschide. Am nevoie de un spatiu stabil pentru ca sufar de agorofobie.
AgorAfobie ;) ... dar tu nu suferi de asta, doar ti se pare... PS Unde este facuta poza?
RăspundețiȘtergereIn Alpii Francezi, undeva aproape de Grenoble...
RăspundețiȘtergereNu am nici o fobie. Era un mod de a spune cand te simti nesigur...cand nu poti asimila un loc nou si intins.